Am citit de dimineata ceva tare interesant:
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
Ce am face daca am castiga fie ca am cautat sa castigam, fie ca nu, o comoara, dar nu dinaceea de pirati... ci un castig la loto...am renunta la restul?
Am stat si m-am gandit la prima chestie cu comoara ascunsa in tarina si incercam sa imi imaginez cu ar fi sa mi se intample mie...
(Poveste imaginara)
Sunt angajat cu ziua pe o plantatie in comuna Jilava, vis-a-vis de penitenciar langa groapa cu gunoi si muncesc vara si e cald si pute. Am strans si eu pana acum in viata asta.... o Dacie, o caruta, un cal... si cum sap eu de zor deodata dau peste ceva tare. Ma uit mai atent si imi dau seama ca e o cutie.
Curios dezgrop mai mult si imi dau seama, dupa cum suna, ca e plina... Ma uit in jur... doar gunoaie si zidul penitenciarului. Nimeni. O deschid. Aur. O inchid si astup locul. Arunc lopata si alerg acasa. Iau dacia, calul, caruta hainele, periuta de dinti... si TOT ce am si merg in talcioc si le vand... si cumpar terenul cu comoara.
(sfarsit)
Interesant de gandit.
Aaaa... si inca ceva. O intrebare. Ce aveti voi cel mai de pret?
Nu aveti voie sa ziceti "viata" - pentru ca de ex in Africa, la sf. lui NOV 2007 viata nu are valoare si nu este pretuita. Asteptara de viata in Africa in general e 45 de ani. Sau desigur - puteti spune.
7 comentarii:
1
Dane,
intrebarea e foarte buna si mi-a venit raspunsul atat de repede!
cred ca ce am eu mai de pret este iubirea fata de Dumnezeu (ca unora li se pare mare aceasta iubire sau nu - nu ma intereseaza!), totul e sa o constientizezi.
urmeaza as putea spune iubirea fata de oameni, familie, prieteni.
cred ca asta am eu cel mai de pret.
legandu-am de lucrurile materiale de data asta, pot spune ca intotdeauna am fost "falita", dar niciodata "saraca" - si de aici trageti voi concluzii :)
„Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra”. (Matei 6.21)
Fiecare dintre noi tindem sa ne canalizam energia catre lucrurile care sunt "comoara" noastra. Si intr-un fel, poate fara sa fim constienti, "vindem tot" pentru a avea ceea ce consideram ca ne implineste. Pentru unii aceasta comoara este jobul, pentru altii familia sau un prieten sau multe alte motivatii. Concluzia ar fi, ca de cele mai multe ori renuntam la unele lucruri pentru a obtine altele, in mod inconstient. Mi se pare important sa ne intrebam: Care este "comoara" noastra?
Anonime/o - foarte interesant... am vrut sa includ in post si versetul din Matei 6.
Am citit un articol destul de interesant despre apostolul Pavel... ce le scrie celor din Filipi... "A trai este Hristos si a muri este un castig..."
Nu pot sa il postez aici pentru ca este lung, da pot sa ii dau fwd la mail.Daca stiu unde :)
D
Ce se intampla daca nu putem spune exact care este lucrul cel mai de pret din viata noastra?!Am stat si m-am gandit la acest subiect si n-am reusit sa vad clar care este cel mai important aspect al vietii mele.Mai mult decat atat am descoperit ca daca in viata ai teluri din acestea "materiale" in momentul in care ajungi sa le atingi nu mai ai niciun fel de multumire si te simti gol in interior.Ceea ce vreau sa spun este ca de fiecare data cand am luptat sa obtin ceva in viata fara sa ma gandesc care este de fapt voia Domnului am trait un fel de dezamagire cand la capatul drumului am reusit sa obtin ce-mi propusesem.Desi pare contradictoriu asta este senzatia pe care o traiesc de ceva timp.Mai rau este ca desi imi dau seama unde este problema nu reusesc sa ma indrept.Adica nu reusesc sa scap de egoismul acesta care ma face incapabil sa admit faptul ca trebuie sa-l las pe Domnul sa fie conducatorul vietii mele.Imi este foarte greu sa iau in considerare voia Lui cu privire la mine atunci cand iau decizii legate de viata mea.Daca a mai experimentat cineva astfel de framantari poate imi spune cum a reusit sa le rezolve...
Pai eu chiar la viata ma gandesc. Daca nu ai viata cum poti sa te bucuri de celelalte comori cum ar fi “imparatia cerurilor” din text, mantuirea, familia, prietenii, catelul, purcelul, trabantzelul sau altele.
Totul incepe cu viata.
Daca se pune sau nu pret pe ea, asta e alta treaba. Treaba fiecaruia.
Cred ca de multe ori oamenii asociaza “comoara lor” cu ce iubesc ei cel mai mult intr-un moment, ce au sau ce si-ar dori mult.
Un bolnav ar putea considera sanatatea o comoara, un indragostit – iubita, o mama- copilul, un copil – cine stie ce joc si tot asa.
Sunt si lucruri sau oameni pe care ii consideri comori abia dupa ce-i pierzi.
Viata este prima comoara pe care ai primit-o iar daca este pusa in slujba Adevarului iti va aduce multe alte comori
Am scris prea mult? :D
Daaa, cred ca toti oamenii patesc la fel. Noua ne place sa detinem controlul. Vrem sa stim tot si sa facem ce ne place si tot ceea ce vrem. De multe ori consideram ca e mult mai bine ce vrem noi decat ce ar vrea Dumnezeu. Si pentru ca noi vrem mereu doar ce ne place, ne e mult mai usor sa acceptam planul nostru decat cel al lui Dumnezeu, care poate ar fi total opus. Si cu toate astea credinta in El ne asigura ca El stie mai bine. El care ne iubeste si care are totul in control deci, logic ar fi sa ascultam de El. Practic, cred ca trebuie multa rugaciune si o inima deschisa sa asculte. De multe ori spunem ca nu stim ce vrea Dumnezeu de la noi pentru ca parca nu am primit raspunsul care ne-ar fi placut. Noi il asteptam pe ala :)
Trimiteți un comentariu