A sosit un avion. Toti oamenii si-au asteptat bagajul, l-au luat si au plecat. Unu a ramas in spate fara bagaj. Bagajul lui nu era.
S-a enervat omul … si a inceput sa faca scandal. Vorbea tare, dadea din maini, acuza pe cineva fictiv… ca i-ar fi pierdut lui bagajul, si cum ca doar in Romania, tara noastra infecta, se poate intampla asa ceva. De fapt… peste tot totul merge relativ in ordine, dar in Romania treaba se impute “by default”.
A iesit omul nostru suparat foc si a inceput sa bata tare ( “sa se auda”) in plasticul de la ghiseu. Nimic. Dupa 3 secunde iar … poc, poc, poc- omu era nervos, ce mai. La 2 noaptea esti fragil.
Iese tipa de la ghiseu, cu inca 2 gealati si se rasteste la om, il intreaba de ce bata asa de tare…. Omul nostru, suparat … “VREAU BAGAJUL” striga, aproape cu lacrimi in ochi! ”DE CE MI-ATI PIERDUT BAGAJUL” .... se intreba el retoric.
Nu stiu daca stia sau nu in acele momente stia sau nu ca tipa din Bucuresti nu a atins bagajul lui, dar el, prost, trist, suparat si manios continua… ca sa faca ce stiu, numa lui sa ii scoata bagaju din pamant!
S-a calmat apoi omul. Cred ca a realizat ca o sa plece din aeroport fara bagaj, fara haine. A venit cu iar acum pleaca fara. Trist, dar adevarat.
Este foarte foarte greu sa lasi un geamantan de haine. Te gandesti « da cu ce ma imbrac » sau « ce mananc »… iti dai seama in momente din astea cat de dependent esti de Dumnezeu si cat de haine… si daca esti sincer (unii dintre noi) iti dai seama ca daca ai fii dependent de Dumnezeu practic o pierdere din asta nu te-ar afecta.
Iti dai seama in momente din astea, in care pierzi LUCRURI valoroase totusi cat de importante sunt. Daca murea cineva din familia ta cred ca cea mai mica problema ar fi fost bagajul. Sau daca pierdeai portofelul (gol) sau plin… uitai sa te gandesti cu mar fi fost sa iti pierzi bagajul…
Matei 6:33 ne spune sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si sa nu ne ingrijoram. La fel si Luca 12.
Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim ca omul acesta, in acel moment, ci sa il cautam mai intai pe Dumnezeu si sa lasam celelelalte lucruri in voia lor, sa depindem de El si mai putin de noi sau de ce avem (rucsac +haine).
6 comentarii:
Trecem prin viata asta si pierdem "bagaje," poate pierdem multe "bagaje"...si totusi un "bagaj", de ce sa ne para rau dupa el? cred ne pare rau fiidca stim ce-i in bagaj, e ceva al nostru, si poate credem ca numai pt noi,sunt in bagaj lucruri care ne reprezinta, lucruri care ar bucura si pe altii, lucruri care ne sunt utile si ne fac bucurosi...ne obisnum cu "bagaju",cat avem ce ne trebuie in bagaj ne simtim in siguranta, cand nu mai este ne pare rau, poate chiar pretuim mult ce aveam in bagaj..."ce fain era"...O daca am pierde doar un bagaj, dar in viata asta cred ca pirdem multe,uneori e vina noastra , uneori nu o sa afli niciodata de ce s-a intamplat asa, uneori mai speri sa gasesti bagaju...ihi...dar o data si-o data crezi ca nu o sa-l mai ai si e adevarat. Cred ca e firesc sa te doara cand pierzi bagaju, perfect normal, o sa treaca,saracu om cu bagaju...
Alina C
Stateam azi cu inima stransa sa vad daca apare pe banda…Super, l-am zarit, arata chiar suspect de intact, mai ca-mi venea sa cred ca ma numar printre cei norocosi care apuca sa-si mai vada bagajul sau cel putin o parte din el...Acasa, ce sa vezi, deschizand cu grija trolley-ul, imi dau seama ca ceva nu miroase a bine...Erau de fapt vreo zece arome de cosmetice si chestii comestibile, potentiale cadouri odata... Deduc instantaneu ca tipii de la aeroport ating recordul la aruncarea cu bagaje si...culmea! Mai sunt si platiti pt.asta!
Ma rog...nu vad de ce m-ar deranja atat, in definitiv nu mi-am stricat decat trei sferturi din cele mai bune haine si nu am pierdut decat cateva zile extenuante umbland dupa cadouri. A,da... si cadourile...
Totusi, pentru mine bagajele nu au o valoare extrema, intotdeauna uit cate ceva si intotdeauna ma descurc cum pot fara. Dar e o senzatie ciudata ca odata cu bagajul, atunci cand pleci, iei cu tine o parte din viata ta. De fapt din lucrurile pe care tu le consideri vitale supravietuirii la distanta. Si cand uiti ceva, pare o mica tragedie raportata la momentul si situatia respectiva.
Nu te mai gandesti la ce e de fapt cu adevarat important in viata ta, acei oameni faini fara de care viata asta ar fi doar un film fara sonor, alb-negru, care se desfasoara intr-un ritm dureros de monoton.
Un lucru e clar. Cand iei cu tine lucrurile gresite, totul devine impovarator.
ana
Ana, chiar ma intrebam ce e cu tine. Din nou mi se pare ca inteleg EXACT ce vrei sa spui, sau cel putin asa cred.
D
Uite d-aia nu plec eu cu bagaje dupa mine.. Prefer sa-mi iau rucsacul in avion.. si cam atat.
Asadar vei pleca cu putin si vei veni la fel. Risti sa ratezi insusi scopul calatoriei.
ana
de multe ori lucrurile mici sunt mai valoroase decat cele mari ;)
Trimiteți un comentariu