De fapt au trecut 3 zile de atunci... dar acum 3 zile era actual.
"Eu azi am fost pe camp". Afirmatia in sine nu este nici surprinzatoare, nici amuzanta si nici captivanta intr-un fel... pentru cei necunoscatori. DAR pentru cei cunoscatori - cei care ma mai stiu - este cel putin intriganta. (sau cel putin este posibil ca asta sa vreau eu sa cred ca se crede despre mine... in fine)
"Ce sa faci Dane pe camp? Tu nu mergi pe camp in mod normal - de fapt nu cred ca ai fost vreodata pe un camp... ar fi urmatorul gand.
"Sa strig" - as raspunde eu. - si nu, nu pot sa strig in oras, pentru ca ma aud oamenii.... trebuie sa fiu in padure, sau pe camp.
Iar acum intrebarea de 100o puncte - "De ce ar merge un om pe camp sa strige?
Barbatii credinciosi- cel putin unii dintre ei inteleg lucrul acesta. Despre ceilalti nu stiu.
Femeile nu cred ca il inteleg fie ca sunt credincioase, fie ca nu. Si dati-mi voie sa exemplific:
- Femeile plang fie de bucurie, fie de tristete - asa se descarca ele de una, alta. Sau pur si simplu sufera tacit, launtric. Sau merg la cumparaturi ca sa isi distraga mintea de pe problema adevarata.(Cred...)
- Barbatii ... - aici e mai complicat - unii cred ca e imatur, nebiblic, nu se inscire cu politica cultului nu stiu care... sa te manifesti in vre-un fel. Altii, printre care si eu - cred ca este bine sa te manifesti, dar sa nu ofensezi prin manifestarea ta. Atunci cand stii ca ceilalti s-ar putea sa nu inteleaga... trebuie sa mergi pe camp (sau in padure) singur.
In Biblie termenul "striga" "urla" "tipa"... samd apar destul de des. Noi le citim fara intonatie...iar cuvintele si pierd sensul...
Iata ce vreau sa spun: AI ZIS VREAODATA CEVA? - bineinteles!
AI STRIGAT VREODATA? - cu siguranta. Vezi diferenta?
DISPERARE - cam asta este cuvantul potrivit. Emotii puternice - capitulare. Ai incercat totul, totul, ai dat tot ce ai avut/putut si nu a fost de ajuns. Ajungi sa spui...
Cand ai emotii puternice nu poti sa spui lucrurile... le strigi. Emotiile sunt fie hiperpozitive, fie hipernegative... oricum ridici tonul, ridici vocea - te manifesti.
Daca te-ai observat pe tine (sau pe mine) intr-o cearta... ai vazut ca la un moment dat uiti de niste norme de bun simt si ridici tonul, te pierzi in emotii, te inrosesti... Apoi iti pare rau - sau nu, dar asta este deja alta tema.
Cateodata, cand nu intelegi o gramada de lucruri cred ca e bine sa nu tii inclestarea in tine, cred ca e bine sa o stigi afara inaintea lui Dumnezeu, sa pui toate lucrurile inaintea lui cu emotie, pentru ca si emotia este tot de la El. Sa stai in genunchi pe camp cu mainile ridicate si sa te bucuri, sau sa strigi este un lucru extraordinar. Si in plus e si sanatos sa iesi din oras.
Recunosc ca poate ideea cu campul este cam extrema -iesita din ordinar pentru multi, dar Dumnezeul, in care cred eu, este extraordinar.
M-am dat de gol, da. Din cand in cand mai fac lucruri din astea si sunt bucuros.
Pacat ca nu am poze... dar... stiti si voi cum arata un camp si sper... ca aceia dintre voi, care nu au mai vazut un camp mare fix din mijlocul lui si care nu au ingenunchiat in fata Dumnezelui atotputernic sa strige... vor afla in curand cum este.
Va doresc mult har
Dan
5 comentarii:
vre-un legat: "vreun"
Desi sunt fata eu nu am gasit solutie in cele enumerate. Plansul si eliberarea presupusa nu a facut decat sa amplifice mai mult problema( in cazul asta e mai preferabil cazul baietilor care nu plang) si lasa si ochii umflati. Cumparaturile ....nu in cazurile "autentice" de disperare. Suferitul in tacere este insa CEL MAI RAU LUCRU.
Cred ar trebui sa ne intrebam de unde vin aceste stari de disperare si care este mecanismul lor si apoi
sa incercam sa ne aducem aminte de lucrul acesta cand trecem pe acolo.Imi aduc aminte de o situatie similara cu cea povestita de tine. O sa derulez firul inapoi. Eu am ajuns atunci pe un deal, aveam si camp si padure .Iata inlantuirea evenimentelor : sunt acuzata de ceva, primesc soapta si ii dau crezare desi in exterior vreau sa par linistita.Incep intrebarile si incerc sa le gasesc raspuns. DOUA GRESELI MARI PANA ACUM.PREA MULTA FILOZOFIE, Dumnezeu e simplu si deci ce imi transmite El e pe inteles,la satan nu e la fel,incerca sa-ti aduca "rezolvari" care te infunda nu te scoate din groapa. Restul povestii nu mai am rabdare si timp sa-l scriu. Ideea e ca cred ca trebuie sa tinem minte ca Satan e galagios si vine primul;Dumnezeu e mai subtil. Daca suntem linistiti si avem rabdare El vine cu solutiile dar satan vrea sa o ia inainte si sa ne asurzeaca cu mesajele sale sa nu auzim al doilea mesaj, cel pe care il asteptam de fapt.Solutia cred ca este sa asteptam in liniste ,(nu suferinta in tacere ci chiar linistiti)rabdatori si sa incercam sa facem lucrul asta cu orice pret.
@Cristina
Ce frumos; Profile views:1, apoi ies si iar intru => profile views:2
Profile since June 2008. Deci ti-ai facut profil pe blogspot doar ca sa scrii comentariul?
A meritat!
Multumesc pentru comentariu. Mai scriu maine... acum sunt obosit si as scrie prostii
d
Postul nu a sunat hipermisogin deloc. Speri să aflăm în curând cum este... bărbaţii bineînteles, femeile oricum nu ar înţelege, credincioase sau nu.
Ai facut foarte bine ca ai iesit pe camp sa strigi. Si ca ai strigat inaintea Dmnului! El intelege! Cred ca asa ar trebui sa facem toti cei care avem probleme, nu sa strigam unii la altii. Am asistat si am participat la atatea discutii cu strigate de la unul la altul, si concluzia mea este ca n-a iesit nimic bun din asta. Oamenii nu se inteleg decat pe ei insisi sau nici macar pe ei, de aceea striga. Dar Dumnezeu e atat de rabdator. Cand noi strigam, El asculta! As vrea sa fac si eu ce ai facut tu!
D.
Trimiteți un comentariu