Concursuri

Salutare tuturor

Ce a fost?
Acum cateva zile am fost la un concurs de mountainbike, noua veche pasiune din viata mea. Am fost entuziasmat din cateva motive si m-am inscris la cursa cea mai grea.
- ca la ultimul concurs am iesit pe locul 134 din aproximativ 3000 de suflete
- ca merg cu bicicleta demult si am experienta
- ca un prieten mi-a spus "Dane, lasa ca tu poti"
- ca eu vroiam sa imi mai dovedes odata ca eu chiar pot

Sa va explic putin: Maratonul Vinului in Urlati, Prahova. Acolo am avut ocazia sa ma inscriu la tura de 18 km (pentru incepatori), la tura de 2x 18 km (destul de grea) sau la 3x 18 km (foarte foarte grea). Ghiciti unde m-am inscris fara sa stiu ce ma asteapta?

Cum a fost?
Cum sa fie? Rupere, rupere!
Primii 18 km am mers bine si mi-am facut planuri despre cum ii voi depasii pe cei din fata mea. Apoi filmul s-a rupt si am intrat in "survival mode". Imi doream sa pot termina cursa fara sa ma dau jos de pe bicicleta. Prin tura 2 a inceput sa ma doara spatele rau de tot. Dupa a doua tura de 18 km simteam ca nu mai pot si sunt gata de moarte, stiind insa ca mai am de parcurs inca 18 km. In tura 3 m-am chinuit dar pe la jumatatea ei am prins putere, inexplicabil si am inceput sa pedalez vitejeste. A fost cea mai lenta tura pe ceas, dar m-am simtit mai bine ca in tura 2.
Am terminat pe umilul loc 28. Din 30. La start au venit 64 de concurenti, dar mai mult de jumatate au abandonat.

Ce am invatat?
Aici e mai mult de scris.
1. Am invatat ca e bine sa ma rog. Am facut asta in timpul cursei, nu am fost suparat. L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute sa termin.

2. Am invatat ca daca nu te antrenezi nu ai cum sa reusesti, chiar daca te rogi. As fi fost si nesimtit sa ma rog sa castig, stiind ca eu nu m-am antrenat. Ma intreb daca nu cumva dau dovada de mediocritate - adica sa nu fac nimic, insa sa ma astept ca lucrurile sa mearga bine.
FARA MUNCA NU SE POATE!

3. Viata crestina este ca o cursa de 54 km pe bicicleta. Este prin soare si apa, energia sunt tot timpul super limitate. Dar trebuie sa bei tot timpul.
Poti avea una din 3 atitudini:

• Vreau sa castig cursa. Asta inseamna antrenament, dieta, regim strict, fara compromisuri. Cine traieste asa are mari sanse la premiu. Doar ca e greu. Mult dau, mult primesc.\

• Vreau sa fiu echilibrat. Nici primul, nici ultimul. Ma antrenez putin spre deloc, fac ceva compromisuri dar nu ceva extrem de grav. Multe si mici. Nu am cum sa fortez in timpul cursei dar sigur voi ajunge la final. Doar ca fara antrenament cursa este grea si satisfactia este mica. Moderat dau, moderat primesc. Sunt mediocru. 

• Vreau doar sa supravietuiesc, nu conteaza locul. Nu sunt antrenat deloc, mananc prost si fac multe compromisuri. Am vrut sa ma antrenez, dar am facut prea multe compromisuri si .... am ajuns aici. Nimeni nu isi doreste asta, dar multi ajung aici: nu termin cursa, cedez, este prea greu. 

In timpul cursei m-am gandit la asta - la ce atitudine am eu - in general in viata crestina. Nu am un raspuns clar, dar stiu sigur ca nu e prima. Sunt putin dezamagit de mine in privinta asta si intrebarea cea mai puternica din gandurile mele zilele astea este daca voi face ceva.

Sper ca da
Si sper ca si voi la fel.

Pana ieri... Floare si Papa

Salutare tuturor
Ieri a fost Vinerea Mare. Isus a fost rastignit pe o cruce acum mai bine de 2000 ani. A fost dramatic, monumental, semnificativ! Zic ca a fost pentru ca azi simt ca nu mai este.

Toata pregatirea asta de Paste nu m-a interesat, nu am fost atins chiar deloc. Unii au tinut post, eu aproape ca am uitat ca vine o sarbatoare. Nu mi-am pus intrebari, doar am ales sa inot in continuare in ignorata mea, facand mici gesturi spasmatice astfel incat sa nu ma scufund cu totul. Nu simt ca sarbatoresc ceva, nu m-a atins, nu m-a marcat.
Pana ieri...

RECAPITULARE

Prin 2008 vroiam sa ma rog si am plecat cu masina undeva fara o tinta clara. Pe drum am luat un autostopist, avand degetul proaspat ridicat. L-am dus de la Bucuresti la Gaiesti (un oras mic, prapadit, infractional si trist).
Nici acum nu stiu de ce l-am luat, de ce i-am spus ce i-am spus. Parea un mosulet inofensiv, normal ca nu imi era frica. "Doar n-o fi un criminal.." ma gandeam eu.
Apoi l-am socat: " Dumnezeu m-a trimis special azi aici pentru Dumneavoastra, iar eu am venit". Sa vina unu sa te ia cu autostopu, sa insiste sa te duca fix pana in fata casei, fara bani, cu toate ca nu avea treaba in orasul tau... este socant. O zic ca unul care are experienta de autostopist :)
Apoi m-a socat el pe mine: m-a invitat in casa. Imi amintesc cum m-a cuprins frica, "... frica de naivitatea lui, de ospitalitatea lui, dar am acceptat."
A fost frumos, deosebit, ca o miere pe sufletul meu sa fac un bine acestui om.
Ceva mai pe larg puteti citi aici : http://discussionx.blogspot.ro/2008/09/sambata-spontana-perfecta.html

Prin 2010 i-am revizitat, ai am aflat ca Costi (Papa) chiar era un criminal. A ucis un om la el in casa. L-a injunghiat. Omul statea pe locul pe care stateam eu cand povestea. Nu stiu daca cineva a dat druml la caldura dar deodata m-au cam trecut transpiratiile :)
Papa a fost condamnat si a ajuns in fata plutonului de executie prin 1989. Nu imi mai amintesc exact motivul, dar fix cand urma sa fie impuscat s-a intamplat ceva (parca s-a luat curentul, dar nu mai tin minte).
"Erau 7 militeni si nu stiam care are glontul. Nu stiam cine o sa ma impuste" imi zicea Papa.
Ne-am rugat, am citit ceva din Biblie... si apoi am plecat.
De atunci nu l-am mai vazut, nu m-am mai gandit la el si la Floare, sotia lui.

PANA IERI...

Nu stiam cum sa "petrec" vinerea si Silviu mi-a amintit "Mai tii minte cand l-ai luat pe tipul ala cu autostopul...?".
Asa ca am hotarat sa ii vizitez. SIGUR nu s-ar astepta sa ma vada si SIGUR s-ar bucura.
Racit, cu maseaua umflata si in durere de o saptamana am facut o ora jumate pana la iesirea din Bucuresti. Ploaie cu galeata, masini, trafic nasol. Vroiam sa revin acasa, imi spuneam ca nu are rost, ca nu o sa gasesc casa lor, ca sigur oamenii nu sunt acasa... Dar am perseverat si am ajuns la Gaiesti, in fata blocului lor, in fata usii lor si am ciocanit... cioc, cioc, cioc.

A iesit o doamna necunoscuta si dupa explicatii si dialog ne-am dat seama ca ne stim. Ea este Floare, insa o floare foarte ofilita, aflata in suferinta, in tristete dar in viata. Papa a venit si el. M-a recunoscut imediat.

Am citit ceva din Biblie impreuna cu ei, ne-am rugat, am povestit. Floare a plans.

Si acum urmeaza partea mai interesanta care m-a socat si pe mine:
Le-am spus ca din moment ce Dumnezeu m-a binecuvantat pe mine vreau si eu sa ii binecuvantez pe ei. Sa o ia ca un cadou din partea Lui. Am scos o foaie alba si i-am rugat sa scrie pe ea ce vor ca eu sa cumpar, apoi eu merg si cumpar. (Am vazut ca nu prea au mancare asa ca m-am gandit ca de asta ar avea nevoie. Multa mancare.)

Tacere.

Floare: Un kg de orez.
Papa: O conserva de peste, ca tare imi place
Floare (ezitanta):  .......
Papa: Atat, ajunge
Eu: Stiti ... lista asta este alba, mai e mult loc. Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie?
Floare: Bine, si un litru de ulei.
Papa: Si un suc fara acid.
Floare: Si zahar
Papa: Gata.. ajunge, nu putem....
Eu: Stiti... Dumnezeu da cu bucurie si el poate da mult. Ce sa mai fie?
Floare (ezitanta): Bine... un pui.
Papa: Atat, ajunge...
Eu: Si mai ce....
Floare: halva
Eu: da fructe? Fructe nu vreti
Floare: ba da..

Apoi am fost la magazin si spre bucuria vanzatoarei am umplut niste plase cu  mancare.
Dupa ce am mai stat la vorba m-au imbratisat, am facut o poza si m-au pupat apasat fix pe maseaua care ma durea. Aproape mi-au dat lacrimile :) Am plecat extrem de fericit, extrem de binecuvantat. Dumnezeu m-a smerit foarte mult, si ma refer la smerenie intr-un sens cat se poate de pozitiv.

LECTIA
Pe tot parcursul dialogului nostru cuvintele mele ma taiau la inima. "Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie". M-am gandit cum il vad eu pe Dumnezeu in perioada asta si "marinimos" sau "generos" nu sunt exact cuvintele cu care l-as descrie. Sa ma aud spunand lucrurile astea a fost ca o palma puternica peste fatza unui prost.

M-am vazut deodata ca sunt fix ca Floare, ezitant, fara sa stiu daca sa mai cer sau este deja indeajuns cu cate "l-am incarcat pe Dumnezeu". Sau ca Papa - "atat, ajunge". Mi-a parut rau.

Si pe masura ce eu le ziceam sa mai ceara, incercand chiar sa "le bag in traista" si lucruri bune, pe care nici nu le cerusera, m-am gandit ca asa este si Domnul cu mine - ingaduitor, doritor sa ma ajute, aproape nu departe, bucuros sa dea, dornic sa dea daruri bune copiilor lui. Si da peste masura!
Uneori te consideri nedemn de a fi iubit, apoi de atata framantare devi ignorant, esti satul sa te tot gandesti la lucrurile astea.

Dar ieri...in Vinerea Mare m-am simtit iubit de Dumnezeu, luat prin surprindere. Crezand ca sunt cel ce dau am descoperit ca sunt cel care primeste. Crezand ca ei nu stiu sa ceara, am descoperit ca eu nu vreau sa cer.

7.	Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8.	Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
9.	Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10.	Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11.	Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12.	Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii. (http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=7)

Pe langa toate acestea sunt surprins de cum actioneaza Dumnezeu pentru oamenii astia - ganditi-va putin care este probabilitatea ca atunci cand nu mai ai mancare in casa, nu mai ai bani si nu stii ce sa mai faci sa vina un tip la tine in casa sa iti zica sa iti faci o lista cu ce vrei sa mananci. Si sa mai fie si unu cu care nu ai mai vorbit de nu stiu cati ani. Zero.

Doamne Iti multumesc pentru ca esti bun, ai fost bun si niciodata nu ai gresit fata de mine. Multumesc pentru ca le-ai dat acestor oameni un cadou practic, multumesc ca m-ai folosit si pe mine sa il livrez. Iarta-ma ca nu vreau/ nu stiu sa cer si poate ma vad ca nu sunt vrednic sa primesc. Iti multumesc ca m-ai invatat lectia asta pretioasa nu cu bata, ci cu dragoste si blandete, o blandete la care inca nu stiu sigur cum sa raspund. Cu adevarat vinerea asta am primit cel mai extravagant cadou de la tine. 

On (the right) track 32

Sow motion is better than no motion.

Salutare tuturor. 

Stiu, stiu... ca asteptati postarea aceasta cu sufletul la gura :) La fel ca si voi astept si eu sa vad ce gandesc. Sper sa fie interesant. 

Nostalgie si review

De ceva vreme tot scriu chestii cu prilejul zilei mele de nastere. Pentru cei care nu ati citit le puteti gasi aici si este interesant sa le recitesc si eu.

La 31 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2013/01/sweet-31.html

La 30 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2012/01/pas-cu-pas.html

La 29 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2011/01/my-name-is.html

La 28 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2010/01/1982.html

La 27 de ani: http://discussionx.blogspot.ro/2009/01/casatoria.html (cam ciudat)

La 26 de ani: nada 

Am impresia ca inca nu a trecut anul 2013 pentru ca nu am stat sa ma gandesc cu adevarat la ce a fost. Si simt ca a fost un an extraordinar. Unul foarte bun. Am nevoie sa pun timp deoparte sa invat din evenimentele anului trecut si sa ma gandesc la viitor. 

Simt ca timpul de anul trecut cu Sami (cateva zile de post si rugaciune) au fost foarte utile pentru tot anul. La fel si inceputul lui 2012. Simt ca trebuia sa fac ceva ce nu am facut. Asa ca probabil de ziua lui Sami o sa ii pregatesc o provocare :)

Cum ma simt

Bine, ma simt bine. Ma simt de 25 de ani. Stiu, stiu ca par de 25... dar in realitate tocmai implinesc 32. Azi am fost la alergat si m-am intors cu o durere de genunchi. 32 e o varsta ciudata. Este ca o miercri din saptamana. Nici luni, nici vineri. 

In Bucuresti e ceata si imi afecteaza mood-ul. 

Ma bucur de prietenii care m-au sunat, de mesajele pe fb. ( mie imi plac urarile mai laborioase sau chiar ciudate) si multumesc lui Dumnezeu ca am supravietuit toti anii astia. Deasemenea trebuie sa ma gandesc la maica-mea ca la varsta mea deja avea in spate 2 nasteri. E ceva!

Sunt multumitor pentru anii trecuti si cutezator cu privire la viitor!

Ce vreau anul asta?

Cu toate ca nu am reflectat inca prea mult totusi un gand preliminar este despre fericire. Cum sa fiu fericit? Ce poate aduce fericire si cum pot sa fiu clever cu privire la subiectul asta? Si ma gandesc la o fericire pe termen mai lung - gen 5 ani sau 10 ani, sau si mai indelungat. 

Si imi vine in cap versetul din Psalmul 73:28  (traucerea King James) "But it is good for me to draw near to God: I have put my trust in the Lord GOD, that I may declare all thy works"

(e putin enervant, dar bine, ca aproape in fiecare postare pun cate un verset)

Numai bine, 

D