sâmbătă, 19 aprilie 2014

Pana ieri... Floare si Papa

Salutare tuturor
Ieri a fost Vinerea Mare. Isus a fost rastignit pe o cruce acum mai bine de 2000 ani. A fost dramatic, monumental, semnificativ! Zic ca a fost pentru ca azi simt ca nu mai este.

Toata pregatirea asta de Paste nu m-a interesat, nu am fost atins chiar deloc. Unii au tinut post, eu aproape ca am uitat ca vine o sarbatoare. Nu mi-am pus intrebari, doar am ales sa inot in continuare in ignorata mea, facand mici gesturi spasmatice astfel incat sa nu ma scufund cu totul. Nu simt ca sarbatoresc ceva, nu m-a atins, nu m-a marcat.
Pana ieri...

RECAPITULARE
Prin 2008 vroiam sa ma rog si am plecat cu masina undeva fara o tinta clara. Pe drum am luat un autostopist, avand degetul proaspat ridicat. L-am dus de la Bucuresti la Gaiesti (un oras mic, prapadit, infractional si trist).
Nici acum nu stiu de ce l-am luat, de ce i-am spus ce i-am spus. Parea un mosulet inofensiv, normal ca nu imi era frica. "Doar n-o fi un criminal.." ma gandeam eu.
Apoi l-am socat: " Dumnezeu m-a trimis special azi aici pentru Dumneavoastra, iar eu am venit". Sa vina unu sa te ia cu autostopu, sa insiste sa te duca fix pana in fata casei, fara bani, cu toate ca nu avea treaba in orasul tau... este socant. O zic ca unul care are experienta de autostopist :)
Apoi m-a socat el pe mine: m-a invitat in casa. Imi amintesc cum m-a cuprins frica, "... frica de naivitatea lui, de ospitalitatea lui, dar am acceptat."
A fost frumos, deosebit, ca o miere pe sufletul meu sa fac un bine acestui om.
Ceva mai pe larg puteti citi aici : http://discussionx.blogspot.ro/2008/09/sambata-spontana-perfecta.html

Prin 2010 i-am revizitat, ai am aflat ca Costi (Papa) chiar era un criminal. A ucis un om la el in casa. L-a injunghiat. Omul statea pe locul pe care stateam eu cand povestea. Nu stiu daca cineva a dat druml la caldura dar deodata m-au cam trecut transpiratiile :)
Papa a fost condamnat si a ajuns in fata plutonului de executie prin 1989. Nu imi mai amintesc exact motivul, dar fix cand urma sa fie impuscat s-a intamplat ceva (parca s-a luat curentul, dar nu mai tin minte).
"Erau 7 militeni si nu stiam care are glontul. Nu stiam cine o sa ma impuste" imi zicea Papa.
Ne-am rugat, am citit ceva din Biblie... si apoi am plecat.
De atunci nu l-am mai vazut, nu m-am mai gandit la el si la Floare, sotia lui.

PANA IERI...
Nu stiam cum sa "petrec" vinerea si Silviu mi-a amintit "Mai tii minte cand l-ai luat pe tipul ala cu autostopul...?".
Asa ca am hotarat sa ii vizitez. SIGUR nu s-ar astepta sa ma vada si SIGUR s-ar bucura.
Racit, cu maseaua umflata si in durere de o saptamana am facut o ora jumate pana la iesirea din Bucuresti. Ploaie cu galeata, masini, trafic nasol. Vroiam sa revin acasa, imi spuneam ca nu are rost, ca nu o sa gasesc casa lor, ca sigur oamenii nu sunt acasa... Dar am perseverat si am ajuns la Gaiesti, in fata blocului lor, in fata usii lor si am ciocanit... cioc, cioc, cioc.

A iesit o doamna necunoscuta si dupa explicatii si dialog ne-am dat seama ca ne stim. Ea este Floare, insa o floare foarte ofilita, aflata in suferinta, in tristete dar in viata. Papa a venit si el. M-a recunoscut imediat.

Am citit ceva din Biblie impreuna cu ei, ne-am rugat, am povestit. Floare a plans.

Si acum urmeaza partea mai interesanta care m-a socat si pe mine:
Le-am spus ca din moment ce Dumnezeu m-a binecuvantat pe mine vreau si eu sa ii binecuvantez pe ei. Sa o ia ca un cadou din partea Lui. Am scos o foaie alba si i-am rugat sa scrie pe ea ce vor ca eu sa cumpar, apoi eu merg si cumpar. (Am vazut ca nu prea au mancare asa ca m-am gandit ca de asta ar avea nevoie. Multa mancare.)

Tacere.

Floare: Un kg de orez.
Papa: O conserva de peste, ca tare imi place
Floare (ezitanta):  .......
Papa: Atat, ajunge
Eu: Stiti ... lista asta este alba, mai e mult loc. Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie?
Floare: Bine, si un litru de ulei.
Papa: Si un suc fara acid.
Floare: Si zahar
Papa: Gata.. ajunge, nu putem....
Eu: Stiti... Dumnezeu da cu bucurie si el poate da mult. Ce sa mai fie?
Floare (ezitanta): Bine... un pui.
Papa: Atat, ajunge...
Eu: Si mai ce....
Floare: halva
Eu: da fructe? Fructe nu vreti
Floare: ba da..

Apoi am fost la magazin si spre bucuria vanzatoarei am umplut niste plase cu  mancare.
Dupa ce am mai stat la vorba m-au imbratisat, am facut o poza si m-au pupat apasat fix pe maseaua care ma durea. Aproape mi-au dat lacrimile :) Am plecat extrem de fericit, extrem de binecuvantat. Dumnezeu m-a smerit foarte mult, si ma refer la smerenie intr-un sens cat se poate de pozitiv.

LECTIA
Pe tot parcursul dialogului nostru cuvintele mele ma taiau la inima. "Dumnezeu este marinimos si generos. Ce sa mai fie". M-am gandit cum il vad eu pe Dumnezeu in perioada asta si "marinimos" sau "generos" nu sunt exact cuvintele cu care l-as descrie. Sa ma aud spunand lucrurile astea a fost ca o palma puternica peste fatza unui prost.

M-am vazut deodata ca sunt fix ca Floare, ezitant, fara sa stiu daca sa mai cer sau este deja indeajuns cu cate "l-am incarcat pe Dumnezeu". Sau ca Papa - "atat, ajunge". Mi-a parut rau.

Si pe masura ce eu le ziceam sa mai ceara, incercand chiar sa "le bag in traista" si lucruri bune, pe care nici nu le cerusera, m-am gandit ca asa este si Domnul cu mine - ingaduitor, doritor sa ma ajute, aproape nu departe, bucuros sa dea, dornic sa dea daruri bune copiilor lui. Si da peste masura!
Uneori te consideri nedemn de a fi iubit, apoi de atata framantare devi ignorant, esti satul sa te tot gandesti la lucrurile astea.

Dar ieri...in Vinerea Mare m-am simtit iubit de Dumnezeu, luat prin surprindere. Crezand ca sunt cel ce dau am descoperit ca sunt cel care primeste. Crezand ca ei nu stiu sa ceara, am descoperit ca eu nu vreau sa cer.

7.Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8.Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
9.Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10.Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11.Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12.Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii. (http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=7)

Pe langa toate acestea sunt surprins de cum actioneaza Dumnezeu pentru oamenii astia - ganditi-va putin care este probabilitatea ca atunci cand nu mai ai mancare in casa, nu mai ai bani si nu stii ce sa mai faci sa vina un tip la tine in casa sa iti zica sa iti faci o lista cu ce vrei sa mananci. Si sa mai fie si unu cu care nu ai mai vorbit de nu stiu cati ani. Zero.

Doamne Iti multumesc pentru ca esti bun, ai fost bun si niciodata nu ai gresit fata de mine. Multumesc pentru ca le-ai dat acestor oameni un cadou practic, multumesc ca m-ai folosit si pe mine sa il livrez. Iarta-ma ca nu vreau/ nu stiu sa cer si poate ma vad ca nu sunt vrednic sa primesc. Iti multumesc ca m-ai invatat lectia asta pretioasa nu cu bata, ci cu dragoste si blandete, o blandete la care inca nu stiu sigur cum sa raspund. Cu adevarat vinerea asta am primit cel mai extravagant cadou de la tine. 

2 comentarii:

Ina spunea...

Oare de ce credem ca nu meritam lucruri? De fapt, probabil ca nici nu meritam, dar tocmai in mijlocul slabiciunilor si nemeritelor noastre iubirea Lui apare din cale afara de iubitoare. "Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi."

Ina spunea...

In completare: multumim ca ai impartasit cu noi cadoul primit :)! O lectie de luat aminte!

Flag counter?

free counters

Stat