Say something nice about yourself. I am......

Ieri am vazut o poza pe net.

Fara sa o gandesc am trimis la cativa poza si am primit raspunsuri care m-au inspirat. Asa ca am decis pe loc sa fac un mic studiu: Ce ar spune oamenii daca i-as intreba sa zica ceva bun despre ei?

Asa ca am decis sa ma bucur de raspunsurile inspirationale, sa le investighez pe cele neutre sau putin tristute, si sa le las in pace pe cele sensibile rau de tot.

Se pare ca oamenii au apreciat intrebarea, s-au auto-insprirat de raspunsuri, dar se pare si ca pentru unii a fost greu sa zica un (1) lucru bun despre ei.

RASPUNSURILE
1. Ce sa zic: tema este profunda, directa. Unii au raspuns direct si la obiect si au spus lucruri dragute despre ei.
funny x4
de incredere x1
cu o inima foarte mare x1
enthusiastic x1
kind x 4
gentle x4
good listener x1
ma bucur sa vorbesc cu tine x 1
fucking awesome x1
faithful x1
easy... I am full of compassion x1
competitive x1
perfect x1
harnic, fain, punctual, darnic, serios x1
vesela si cu parul lung x1
boss de boss, sugar spice and everythign nice, powerpuff girl x1
strong x2
sexy x1
childish x1
competenta x1
yours x1
smart x1
funny smart kind x1
cool and smart x1
thankful x1
nice x2
nice to meet you x1
inteligent in pana mea x1
desteapta, frumoasa, devreme acasa, fidela, rasfatata x1
a unicorn x2
simpatica x1
creativa x1
gorgeous x1
confident x1 (fata)
king, gentle, a good friend x1
smart and kind x1
strong and sweet x1
a dreamer x2
crazyyy x1
curious x2
frumos x1  (baiat)
sincera si directa x1
precious x1
a good person x1
kind with everything that surrounds me x1
naive x2
chaos x1
weird x1
pot sa zic mai multe x2
powerful x1
Cred ca e fain sa te auzi spunand lucruri frumoase despre tine, mai ales seara, cand esti obosit, ingrijorat, flamand.

- imi plac oamenii increzatori in ei si ma bucur sa ii cunosc - si am fost inspirat de raspunsuri, de usurinta cu care au raspuns. Chiar fain. Ne si cunoastem si cred ca nu au simtit ca ii critic daca o sa zica ceva "prea bun" despre ei :)
- m-am bucurat tare mult ca am primit si complimente, si stari de bine legate de interactiunea cu mine (normal ca m-am bucurat, cum sa nu te bucuri)
- dar ce m-au impresionat cel mai mult aseara au fost caracteristicile soft - gen: kindness, sau gentle, sau faithful. Chestii legate de inima. Astea m-au sensibilizat cumva, nu stiu exact...

2. Unii au spus ceva pozitiv, dar apoi cu semnul intrebarii
nice? x5
Aici mi-am permis sa ii intreb de ce semul intrebarii, si am mai adaugat eu cuvinte faine de la mine la adresa lor. Preau ca se bucura :)

3. Unii au zis direct ca nu stiu ce sa zica
nu stiu x1
nu stiu ce sa zic frate x1
e prea greu de zis x1
ma mai gandesc x1
fuck! nu stiu ce sa zic x1
De aici in jos nu prea am insistat ca am vazut ca e o chestie sensibila.

4. Altii au evitat pasiv agresiv
da ce ce sa iti zic x1
da ce ce vrei sa stii x1
nu m-ai prins intr-o seara potrivita x1
da zi tu primu x1

5. Altii au bagat si cuvantul bitch
a sarcastic bitch x1
fabulous bitch x1
Irelevant cuvantul "bitch" dar mi s-a parut nostim :)

6. Altii au spus
i am what i am x1
i am X (x = numele lor) x1
i am 40 x1
i am home x1
i am cooking x1
Oamenii au fost draguti. Au evitat sa dea un rapspuns pe care nu il puteau da, dar totusi au facut un efort.

7. Unii au fost chiar funny in raspunsuri 
I am a crazy cat lady and I regret nothin! x1
I am infinite, adica gras x1
I'm fine, thanks x1

8. Si finaly unii au spus despre ei chestii negative
I am good for nothing x1
I am too independent sometimes x1
Intrebarea era clara: sa zici ceva pozitiv.

Am trimis la 126 de oameni si au raspuns 86. Unii poate se mai gandesc, altii nu cred ca vor raspunde, poate si ca nu prea ma stiu, sau m-am vazut odata acum 2 ani :)
Esantionul a fost mixt de 24 de barbati si 102 femei, din 4 tari diferite, credinte diferite, locatii geografice diferite in cadrul aceleiasi tari, cu varste intre 22 si 40 de ani.

CE AM INVATAT?
1. Oamenii sunt faini. Au scris lucruri faine, chiar si cei care nu au putut spune ceva bun despre ei insisi. Ei sunt mai degraba pozitivi decat negativi.
Totodata am constatat ca cei care sunt pozitivi pareau mai veselil decati ceilalti, chiar daca era finalul zilei.
Am mai constatat ca la noi, romanii, e cumva o "traditie" sau nu stiu ce, sa iti fie rusine sa zici ceva bun despre tine. Tu despre tine. Doar ca oamenii care oricum au ceva bun de zis nu prea tin cont de treaba asta :)
2. Mergand mai profund stau sa ma gandesc oare cati dintre cei care au scris ceva pozitiv chiar cred asta despre ei, poate era doar un "raspuns potrivit", o masca.

Ce am raspuns eu?
Unii m-au intrebat ce spun eu despre mine, si deodata m-am confruntat cu frica. Pam pam - uite asa omul mi-a zis o chestie personala din viata lui, fara frica ca o sa il judec, si uite-asa cand am primit eu intrebarea m-am panicat :)
Imi era frica sa nu fiu judecat gresit pe de o parte, iar pe de alta parte nu eram pregatit sa zic ceva bun despre mine.
Raspunsurile mele au fost diferite, dar nu stiu de ce. Unora le-am spus ca sunt manly, altora ca sunt destept si frumos si grijuliu si tandru, dar raspunsul cel mai des a fost de "recunoscator", sau "multumitor". Pentru ca asa m-am simtit aseara.

M-am simtit privilegiat ca pot sa intreb asta, recunoscator pentru raspunsurile primite si bucuros ca au fost unii pe care chiar simt ca i-a ajutat discutia cu mine. Atat pe cei care au spus ceva negativ, cat si pe cei care au spus ceva pozitiv, apoi s-au bucurat ca s-au "auzit" spunand asta.

Nota de final: nu am judecat pe nimieni, nici nu m-am considerat mai presus decat unul sau altul. Pur si simplu m-am bucurat de toate discutiile, raspunsurile si ... tot  :)
All in all: it made my day!

Chiar asa... voi ce ati raspunde?

Ele au fost primele, dar eu stiu ce vreau

Ieri m-am intalnit cu Ed la Starbucks Unirii. Pe drum m-am oprit sa iau o clatita cu 10m inainte de local. In fata mea erau doamne. Am stat putin, le-am vazut ca discuta, sa uita, iar discuta....

Vanzatoarea se uita la mine iar eu m-am dus mai in fata. Ce i-am spus i-am spus astfel incat sa auda si doamnele din fata mea si sa aiba ocazia sa reactioneza. 

Am zis asa: "Buna ziua, ele au fost primele ... dar eu stiu ce vreau". Nu ma bagam in fata, pur si simplu spuneam ca pot astepta, chiar daca stiu ce vreau. 

Vanzatoarea a decis ca eu sunt clientul mai bun, si daca ma ia pe mine nu o sa le piarda nici pe ele. In 10 secunde plecam cu o clatita cu ciocolata de acolo. 

Ce inseamna asta?

Pe drumul pana la Starbucks m-am gandit asa: in viata nu conteaza daca esti primul sau al doilea sau al treilea daca oricum nu stii ce vrei. Dar daca stii ce vrei atunci nu conteaza ca ai ajuns mai tarziu. 

Pentru mine a fost tare fain sa ma aud spunand "stiu ce vreau".

Stiu, stiu, nu e mare articolo pe blog, dar mi-a ramas in cap ideea asta. 

P.S. Cand plecam eu doamnele inca erau la vitrina discutand, dragutele de ele!

Cum te ajuta macaralele la inot.

Anu trecut cam pe vremea asta invatam sa inot si sa ma bucur de inot, iar anul asta am facut ceva chiar neasteptat. Iar concluziile (poate putin trase de par) sunt cel putin interesante!

Eu la finalul cursei. Poze de la Radu Cristi de pe facebook.

Cum am inceput
Silviu, prietenul meu, isi dizlocase umarul si facea recuperare.
Eu mai avusesem "tangente" cu inotul*. Prin copilarie cand am fost la o lectie si m-am speriat, apoi cand m-a invatat unchiu Nelu si cu tata, apoi in ultimii ani - youtube si incercari in bazin de a mima ce am vazut pe net. Rezultatele au fost ca reuseam sa inot craul fara sa ma opresc 50 m (un bazin olimpic). Una e sa nu mori in apa, alta e sa stii sa inoti.

Cand am auzit eu de inotul lui Silviu m-am gandit ca ar fi bine totusi sa nu mai fac lucrurile de capul meu, pentru ca nu ajung nicaieri, asa ca am mers la Georgeta Kari - o tipa super. Face polo, antreneaza lotul national de polo feminin al Romaniei, face multe tractiuni, arata bine si e comunicativa.

I-am zis ca vreau sa invat un sport pe care sa il practic toata viata, si sa invat bine de la inceput. Numaidecat am sarit in apa si i-am aratat elemente din maiestria mea acvatica. La finalul a 25 de metri chinuiti Georgeta nu era deloc impresionata :)

Cum a continuat
Am facut exercitii in piscina sub indrumarea Georgetei, apoi m-am dus singur la bazin. Nu pot spune ca m-am "antrenat" dar m-am tot dus la piscina. Mi-a si placut, ce-i drept.
Am observat ca sunt invatabil. Sigur stiam asta despre mine, insa scriind acest articol imi dau seama cum am invatat diferite lucruri si cum i-am invatat eu pe altii. Sa fii invatabil si sa faci ce iti spune unu care stie... valoreaza mult.

Inot de 5000 m
Acum 2 zile am fost la Cupa Hamsia, un concurs de inot de 5 km in mare: de la capatul inspre Bulgaria din Vama Veche pana la Micul Golf in 2 Mai. 5km = 5000 m, adica mult.
** cu masina pe autostrada nu ai rabdare sa numeri 5 km
** pe jos nu prea iti vine sa mergi 5 km, decat daca esti fanatic
** uneori mergi la concursuri de alergat de 5 km si ti se pare ca nu se mai termina
Distanta asta mi s-a parut lunga, dar am terminat-o intr-o ora si 33 mins.

Incredibil: de la 25 m chinuiti nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca o sa ajung sa inot 5000 m. Si sa si ies din apa fresh, cu energie si plin de viata. Da: nu m-as fi gandit.

Inceputul a fost cu emotii, ma asteptam sa obosesc, apoi sa ma chinui. Dar nu am obosit. Apoi mi-am gasit un ritm bun si am mers asa. La un moment dat am inceput sa ma apropii de un grup compact in fata mea dar m-am lasat furat de cat de bine merg, de peisajul marin (apropo: e foarte misto), de curenti.... si m-am trezit aproape de mal foarte departe de ei. Nu i-am mai ajuns :(
Inspre final parea ca vrea sa ma depasasca cineva, dar am zis ca pana la urma e concurs, iar eu - mare competitor - nu l-am lasat si am tras tare (crezand eronat ca sunt aproape de finnish).

Ce am invatat la concurs, si post concurs. 
1. Inotatorii sunt oameni misto. E primul concurs la care am avut emotii mari si la care am intrebat preventiv ce sa fac daca abandonez. Oamenii au fost super de treaba, m-au incurajat.

2. E asa usor sa te pierzi.
La inot pe distante lungi in ape deschise nu vezi mare lucru. Esti practic un cap in mare.
Pare usor sa te iei dupa altii, crezand ca "stiu ei drumul". Dar si ei sunt ca tine, nu vad mare lucru. Sunt doar mici capete in mare.

Fiecare pe calea lui. Poze de la Radu Cristi de pe facebook

In viata ai nevoie de macarale. Macaralele pe care le vezi din Vama Veche si sunt situate in portul Mangalia. Daca mergi in directia Macarale ajungi bine, pe ruta cea mai scurta. Altfel e posibil sa nu ajungi deloc, sau sa te chinui prea mult pe rute ocolitoare.

Macaralele sunt fixe, absolute.
Macaralele nu se misca ca apa, nu se schimba.
Macaralele sunt sus, de aia le vezi bine de unde esti tu, jos, mic.

Cred ca in viata noi avem nevoie sa ne orientam dupa altceva, ceva mai mare decat noi. Si trebuie sa fie muuult mai mare decat noi. Uneori facem cum credem noi si asta e doar o pierdere de vreme. Alteori ne luam dupa altii, dar in sinea noastra stim ca suntem dezorientati, mici, jos, nu stim ce vrem, unde vrem sa ajungem, nu vedem o tinta clara, ne lasam purtati de valuri si curenti. Un fel de bajbaiala constanta.
De aia avem nevoie de Cineva care stie mai bine si nu se misca ca noi.
Hai ca deja o cam trag de par :)

3. Costumul e neopren m-a jenat rau de tot  si mi-a facut niste rani dureroase pe gat. M-am tot oprit incercand sa il aranjez. Am invatat totusi ca in viata ceva durere exista tot timpu' si nu ai timp sa te opresti pentru orice rahatis :)


 * nu stiu daca e corect "inot" sau "innot". Daca e gresit cumva macar am scris consistent :)

Ca un scotian beat intr-un club de noapte

Fara Asfalt 2017

Uneori zic  mai in gluma, mai in serios, ca sunt barbatul ideal, dar am mici deficiente. O deficienta de-a mea este ca nu prea planific si nu prea ma pregatesc. De fapt foarte rar m-am pregatit pentru ceva in viata mea. Unii au incercat sa ma ajute si a mers, altii s-au enervat pe mine.
Ce-i drept: incep sa ii inteleg si pe unii si pe ceilalti si nevoia de schimbare e tot mai mare.

Io-s ala portocaliu. (foto de la Radu Cristi de pe fb)

DE CE TRIATLON?

Anul trecut am vrut sa sustin o triatlonista asa ca am decis sa merg si eu, ca sustinator, gogosar de galerie. Dar dupa aia m-am gandit ca s-ar bucura mai mult daca as participa, asa ca m-am inscris. Si cu toate ca nu eram pregatit cumva mi-a placut ... nu stiu... sa trag de mine, sa ma lupt, sa simt ca am realizat ceva.

Pentru non-fanaticii dintre voi: triatlonul inseamna un concurs cu 3 probe consecutive: inot, bicicleta, alergare. Pana si alea usoare sunt grele. 

Marile mele pregatiri au fost sa merg la bazin si sa inot bine si ... cam atat. Am iesit de 2-3 ori cu bicicleta anul asta si am alergat odata acum 2 luni. Cam atat :(

Cu doua saptamani inainte de concurs am plecat in concediu (care m-a cam rupt fizic) si m-am intors si semi-racit. 

Cu o zi inainte de concurs am racit rau si dimineata eram plin de muci, putin febril, cu urechile infundate si nu prea puteam sa imi tin echilibrul - fix ca un scotian beat intr-un club de noapte.  Dar... avand in vedere ca am platit si mi-am cumparat si un costum de neopren ... am luat startul.  Raceala si starea de bolnaviceala s-a agravat pe parcursul concursului si nu mi-a trecut nici acum. Scriu cu mucii pe tastatura :/

CUM A FOST? 

Inotul: Firul s-a taiat imediat dupa start cand am realizat ca nu stiu sa inot in mare, costumul ala de neopren e prea mic si nu pot sa respir. In viata se intampla mult rahat, dar trebuie sa mergi inainte. Spre surprinderea mea mi-am cam pastrat pozitia in pluton chiar daca am inghit niste guri de apa.

La bicicleta am fost jalnic: am tot pierdut locuri in clasament si ma gandeam: cu ce si-au uns aialalti bicicletele de merg asa de bine? Spre finalul cursei de bicicleta am reusit sa depasesc ceea ce parea sa fie un copil de 14 ani :)

La alergare am fost de-a dreptul penibil. Nici nu ma asteptam la mai mult. Ce naiba sa alergi pe nisip?! Mai mult am mers. M-au depasit o gramada de oameni - si grasi si slabi si mici si inalti. Ii vedeam din spate cum treceau in viteza pe langa mine, in timp ce picioarele mele se simteau ca din cauciuc. Mai veneau si altii din fata si mai rapid. Aia deja terminau cand eu incepeam :) 

Pe plaja erau nudiste. Eu eram asa de terminat incat nu m-am uitat. Cred ca mai aveam energie 1% si trebuia sa trag de ea 6 km. Am tras. La un moment dat nisipul s-a terminat si am inceput si eu sa alerg - desigur tot jalnic - dar macar ma miscam.

M-a incurajat un grasun de la stafeta. Da - era transpirat, sunculos, chel, rosu la fata si mi-a tras una peste ceafa apoi s-a intors de mi-a zis sa nu ma las. Nu, nu aveam de gand sa ma las, dar nici sa alerg. Asa ca datorita lui am inceput sa alerg.
Imi inchipuiam cum organizatorii o sa stranga corturile si o sa plece, apoi o sa rada de mine cand ajung noaptea - iti vin tot felul de ganduri din astea, ce sa faci.

am rugat si eu pe cineva sa faca o poza

Am fost slab, jalnic de slab. Dar spre surprinderea mea m-am clasat nu ultimul, nici penultimul, ci pe la mijlocul clasamentului. Adica dintre aia slabi slabi eu am fost printre cei mai buni :) Si am castigat medalia de lemn :))

CE AM INVATAT?

M-am dus la triatlon pentru mine, sa simt ca reusesc ceva. Reusind intr-un domeniu mic poti face apoi "transfer de autoritate" - cred ca a sa se cheama - in alt domeniu. Si asa te ridici.

Cum ziceam: in viata se intampla mult rahat si te doboara. Apoi te obisnuiesti sa fii jos, sa ramai jos. Cum cat stai mai mult jos cu atat mai greu e sa te ridici. De aceea e important sa faci ceva greu si sa reusesti. Iar daca nu reusesti stii ca ai incercat, ai facut ceva.

Anul trecut credeam ca multi oameni (amatori) care practica sporturi de anduranta au inceput sa faca asta ca sa treaca peste ceva greu in viata. Si e foarte bine sa vrei sa te ridici, sa iti dovedesti ca poti face ceva. Credeam insa ca multi au devenit fanatici si au ramas blocati acolo cu calendarele competitionale si alte cele. Da aici am gresit.
Cred ca 10% sunt super fanatici, urmatorii 20% destul de fanatici, dar restul de 70% se bucura sa participe si ... e si fain. 

Am invatat the hard way - ca e bine sa planifici, sa te antrenezi, sa te pregatesti. Asa ca pentru urmatorul concurs o sa planific mai bine, o sa fiu mai disciplinat, ca nu e de gluma. 

A... si o ultima chestie: e super misto sa te astepte cineva la linia de sosire, sa nu mergi singur. Multi vin cu familiile. Daca esti primul sau pe la mijloc e fain sa impartasesti bucuria ca ai terminat cu cineva, daca esti ultimul e fain sa te incurajeze cineva - ca mai mult contezi tu ca om decat locul 165 sau nu stiu ce timp. 

Eu eram singur, dar cu medalia de lemn la gat ma uitam la cat de multi oameni au venit cu cineva si stau sa ma intreb totusi: oare nu participa astia la triatloane ca sa ii imbratiseze cineva la final? ;)

Vulturul nu se uita la musca

Eram obosit, era noapte. 
Mai aveam fix o intersectie pana acasa si incercam sa tin ochi deschisi cand conduceam. Masina din fata mea s-a oprit, alte masini de pe contrasens ocoleau un om.

M-am enervat! Ce debil incurca traficul noaptea!!!?
Ei bine era un mosulet cu un baston alb de nevazator, dar totusi parea ca vede. Parea ca incearca sa traverseze strada, dar parca nu incearca.

Am oprit, am pus masina pe avarii FIX in intersectii, am lasat usa deschisa.

Nu mi-a venit sa cred strategia tipului - s-a gandit ca a pierdut ultimul tramvai, si ca daca sta in mijlocul drumului si face miscari bruste cineva o sa se indure de el si o sa il duca pana nu stiu unde.
Eram ingrozit de strategia asta sinucigasa asa ca i-am zis sa intre in masina. In timp ce intra in masina zicea sus si tare ca nu e boschetar, ca nu a facut pe el, nu pute :) Nu am verificat, doar am vrut sa il scot din intersectia aceea cat mai repede.

Vulturul si musca
Eram obosit, era noapte si mai aveam fix o intersectie pana acasa, dar mi-am luat timp sa il duc pe omul asta pana acasa la el.
Un batran cu handicap de gradul 1 locomotor, auditiv, vizual.
Mi-a spus pe un ton foarte academic in limba latina "AQUILA NON CAPIT MUSCAS", adica "vulturul nu se uita la muste" https://dictionarexpresii.wordpress.com/2010/04/11/aquila-non-capit-muscas/ , apoi a continuat zambind la mine "... dar dumneata te-ai indurat de mine"

"Asta pentru ca eu nu sunt vultur" i-am spus eu. Eram complet pe dinafara si nu intelesesem noima expresiei in latina. Probabil omul acela  a vazut ca are de-a face un un "needucat" (ca sa nu zic prost) a recurs la dialoguri mai ok pentru mintea mea.
Imi amintesc doar ca mi-a spus ca cea mai importanta calitate a unei femei este sa fie sensibila, ca mie asta imi trebuie :) Eram asa de obosit...

Concluzia mea
In trecut cand am incercat sa ajut pe cineva sau am investigat o poveste am fost acuzat ca sunt prost si mandru ca sunt mai bun decat altii care nu ajuta. Si ca ar trebui sa imi vad de treaba mea si sa nu ajut, sa ajute altii...

Am analizat apoi ce s-a intamplat. M-am bucurat ca am ajutat pe cineva, dar si ca am primit cuvinte bune, de apreciere. de la cineva necunoscut care nici mcar nu m-a vazut efectiv. Doar asa- din gesturi. O chestie din asta te smereste, sa vezi bucuria pe fata unui om care nu poate sa iti ofere nimic si totusi iti spune lucruri bune. Normal ca te bucuri.

Dar mai profund de atat nu m-am simtit special ca m-am oprit EU sa il ajut, sau ca M-am oferit sa il duc acasa, sau ca Aluat numarul lui de telefon sa il mai sun din cand in cand.

Am facut-o direct, fara sa ma gandesc. Parca eram de la ceva trupe speciale de salavare a mosuletilor vagabonzi. Un necunoscut la nevoie a devenit atunci prioritatea mea numarul unu. Mi-a pasat, mi-a fost mila, m-a sensibilizat enorm.
Au trecut zeci de masini pe langa el, zeci de claxoane, dar doar unul s-a oprit. Omul mi-a vorbit de parca ma cunostea, stia ca o sa fiu eu.
Am cautat sa ma pun in locul lui gandindu-ma oare ce si-ar dori el? Mi-a pasat si am actionat!

Adesea ne credem buni si morali si mari nobili distinsi. Dar poate in realitate suntem niste vulturi pradatori care isi vad fix interesul lor vazandu-si reci si nepasatori de treburile lor si facand doar ce ii face fericiti. Suna transant. Si cred ca oamenii astia nu sunt prosti. Rai si ingamfati da, dar prosti nu!

Cred ca nu este o prostie si nici o mandrie sa iti pese de altii si sa faci ceva pentru oameni care nu au cum sa iti rasplateasca. Dar este asa ceva rar incat nu mai are ce cauta in normele sociale. Zicem "altii sa doneze, altii sa ajute, alotra sa le pese".

Poti oare alege intre prostie si bunatate? Si ce ai alege tu intre astea doua?
Imi aduc aminte de un proverb vechi care spune "Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui". Nu istetimea sau ratiunea, sau mai stiu eu ce.

Acum chiar concluzie :)
Am scris asta din trei motive:
1. Daca esti un om care iti pasa de altii si te simti singur si prost - ei bine nu esti ... singur :)
Poate o sa intalnesti un om azi, maine, unu care e mai sarac, diferit, mai jos ca tine. Nu-l ocoli - fa ceva pentru el ce sa te implice si pe tine.

2. Am vrut sa admit in scris ca daca sa iti pese de altii (nu doar la nivel declarativ, ci si practic) inseamna sa fii prost - ei bine sunt prost.

3. Am facut o poza cu numarul lui de telefon. Ocazionalele mele "ajutorari" nu au o mare finalitate. E un fel de esec.
Reusesc sa incep ceva, dar apoi nu finalizez  nu finalizez lucrurile  - dar poate sunt alti oameni diferit de mine - care nu incep, dar sunt mai consecventi si perseverenti ca mine. Poate il cautati, poate vorbiti cu el, poate ma trageti dupa voi sa vin si eu cu voi

PS. Fixul in aude mai bine 0213304336- Flaviu