Avioane

Imi place sa ajut oamenii, imi place sa ii invat, iar prin asta sa invat si eu de la ei. De la copii, tineri, studenti... oricine. Doar ca in ultima luna cred ca am exagerat putin cu aproape 4 saptamani de schi.  Printre cei suparati pe atitudinea mea se numara genunchiul meu drept precum si barba.

Chiar daca a fost o luna plina in care am tot dat, am uitat sa primesc, astfel incat am ajuns acasa in Bucuresti sleit de puteri. Si unde sa merg intr-un loc mai bun si mai tacut de rugaciune decat ... pe camp sau in padure.
Imi place sa ma rog. Sa ma rog mai mult. Sa cant. Sa citesc psalmi. In padure sau pe camp in special.

Expozitiune
Asa cum mai am obiceiul sa fac cand lucrurile devin extreme ies saptamana trecuta din curte, intru in masina si fara sa schitez nimic imi propun sa merg undeva, pe un camp sa stau de vorba cu Dumnezeu.
Zic: merg drept inainte pana dau de un loc potrivit. Noapte, putine masini... Pipera... case, mai putine case, tot mai putine case... camp. Trag pe dreapta si intru pe un drum de tara inzapezit, -5 grade, vant... dar, asa, ca sa fiu sigur ca sunt singur (poate mai erau si altii exact acolo la -5 grade noaptea pe camp) inaintez pana cand ratiunea imi zice sa ma opresc ca altfel voi petrece toata noaptea acolo...
Opresc masina, opresc motorul, sting farurile, radioul. Liniste.... In masina cald, afara rece. Pe deasupra trec avioane.

Intriga
Incep sa ma rog... si zic si zic. apoi tac si ascult linistea. apoi iar zic, apoi ies afara si mai zic si acolo, mai pornesc masina sa ma incalzesc si tot asa. Un timp frumos in care sa imi vars sufletul inaintea Domnului.
Avand in vedre unele experiente anterioare cu rugaciunea pe camp sau in padure il rog pe Domnul sa ma aduca cu bine acasa...

Conflict
APOI in fata mea -cum stam eu asa cugetand - vad o silueta dreptunghiulara... ca un bloc. Nu imi amintesc daca era sau nu acolo. Ma mai  gandesc, ma mai rog. Blocu se face mai mare. E noapte dar tot pot vedea diferenta intre cer instelat si camp negru. Blocu se face si mai mare.
Ma frec la ochi - nu, nu visez. UN BLOC VINE SPRE MINE.
No panic, nu ma pierd. Pornesc masina, aprind farurile, bag in viteza, sunt pregatit...

Miezu'
Surpriza. O masina de jandarmi. Dacia papuc cu o chestie patratoasa si mare in spate. Cu farurile stinse.
Imediat ies doi gealati de acolo. Ies si eu din masina, prietenos dandu-mi seama ca sunt aproape de aeroport, am barba, si ... ce mai... sunt dubios.
Ma intreaba ce fac - ce sa zic si eu - adevarul. Ma rog. Ei se mira.
Ma pun sa deschid portbagajul - ce sa fac. Ma gandeam ca cine stie ce am in portbagaj, un lucru de care oi fi uitat si care pare "suspect". Nu o sa imi petrec noaptea pe camp, ci la interogatorii... parca ma vedeam deja dupa gratii. Portbagajul era gol (iuhu).

Dupa ce verifica buletinul imi ureaza noapte buna si pleaca. Si dau sa intoarca si ei unde am intors eu masina.
2 baieti mari intr-o dacie papuc de jandarmi cu tractiune pe spate si cauciucuri de vara... reteta pentru dezastru. Raman blocati oamenii. Dar bunul samaritean iese din masina lui si ii ajuta pe sarmanii oameni.
E fain nu doar sa te rogi, dar sa si faci ceva. Cred ca isi vor aminti de mine, si eu de ei.

Iar conflict
Din nou ma rog ca Dumnezeu sa ma aduca cu bine acasa. Soseaua cere, masina cere... eu dau! Conduc mai sportiv. La un moment dat parca imi vine un gand ca totusi sa conduc legal, chiar daca nu ma vede nimeni si franez. Dupa urmatoarea curba PAC- politia. PAC- ma opreste pe mine.
Nu imi place deloc sentimentul cand politia imi cere actele, le tine ceva timp, apoi mi le da inapoi (pe unele) si in plus niste hartiute...
Dar de data asta nu se intampla asa.

Deznodamant
Ajung cu bine acasa, asa cum m-am rugat.

Concluzii
1. Nu te du sa te rogi pe camp aproape de aeroport imbracat suspect, la ora suspecta
2. Ajuta-i pe cei in nevoie
3. Condu legal si cand esti singur

My name is...

Babudangheorghe

Dureri, framantari, o nastere complicata, un chin indelungat.Oare va fi bine? Oare noi vom fi bine? erau probabil doar cateva din gandurile ei... O femeie in patul unei maternitati astepta deznodamantul unei povesti prelungite.
Venea pe lume, noaptea, un fel de om mic, ciudat, de culoare roz-maro-albastru, cu fire lungi de par tasnind din crestetul capului si acoperindu-i fata mica si schimonosita.
(Mama): De ce nu plange?
(Medicul): dupa 3 zile de lupte cu cordonul ombilical este obosit.
(Mama): Traieste?
(Medicul): sa vedem - si - poc, pac 2-3 palme puternice peste fund.
(Babudangheorghe): aaaaaaaaaaaaahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

Azi sarbatoresc comemorativ ziua in care am fost nascut.
Din relatarile martorilor ocular se pare ca m-am nascut cu parul lung in urma unei lupte de 3 zile cu cordonul ombilical, lupta pe care era sa o pierd. In cele din urma a fost o nastere reusita, dar eu eram tare slabit si obosit. Nu dadeam din maini sau din picioare si parca eram lipsit de viata. A fost nevoie de mai mult efort din partea medicilor ca sa ma "trezeasca". Timp de cateva zile am fost la terapie intensiva ...iar apoi m-am facut asa cum ma stiti cativa, iar pentru cei care cititi blogul si nu ma cunoasteti - asa cum arat in pozele cele mai frumoase, pe care le-am pus pe net ;)

Scriu cateva ganduri in amintirea aceste zile.
Biblia, care imi este draga, spune ca un copil este un dar, o binecuvantare de la Dumnezeu. Si intr-adevar este o minune. Viata este o minune! Iar David spune si el in Psalmul 139 ca toate lucrarile lui Dumnezeu sunt minunate, si ca Dumnezeu ne-a facut, El ne-a tesut in pantecele mamei noastre. Ba mai mult - ne si cunoaste, atat pe noi ca persoana ci si gandurile noastre... ce mai... ne cunoaste complet.
Zilele nu, nu sunt ale noastre, de aceea este prea mult spus "ziua mea". Iar apoi nu noi am decis sa ne nastem, sau unde si cand sa ne nastem, cum sa ne cheme... De aceea este prea mult sa fim felicitati de "ziua noastra".
Urarea de "la multi ani" este si ea subreda. Anii trec, oricat de multi sunt, sau par acum si conteaza cum traiesti viata asta scurta, destul de scurta. Ce faci si ce lasi in urma ta...

Multumiri
Mai degraba il binecuvantez (a cuvanta de bine) cu multumire si lauda pe Dumnezeu, cel care m-a adus in existenta, cel care m-a creat. Si il laud pe Creatorul lumii acesteia pentru ca m-a creat si pe mine. A lui sa fie lauda si onoarea, cinstea si slava. Apoi trebuie sa multumesc mamei mele ca m-a nascut. Noi barbatii cu greu ne putem imagina cum e ca in burta ta sa mai creasca o fiinta. Apoi sa se nasca si sa creasca... Ce miracol al existentei! Apoi multumesc si tatalui meu ca mama nu m-a facut singura. Intr-adevar mostenesc o sumedenie de lucruri de la el :)

Pe toti aceia care va amintiti ziua de 18 ian 19xx sau 20xx ca ziua voastra de nastere va urez ca un "frate" al vostru sa aveti ani intelepti si o inima multumitoare. (urarea e valabila si pentru cei care v-ati nascut in alte zile :) Sa faca Dumnezeu sa recunoasteti ca si voi, ca si mine, sunteti un miracol al existentei, ca nu v-ati nascut din nimic, ci ati fost creati. Si sa puteti sa acordati acest merit Aceluia care trebuie La multi ani!

Pentru oricine citeste
Cu prietenie
Dan

LMA

LA MULTI ANI MIHAI EMINESCU!
15 ian 1850 pana in  +1889
Cred ca lucrurile erau diferite pe atunci, pe vremea lui Mihai. Dar framantarile sufletului raman cu siguranta similare pentru oamenii din toate timpurile. 
Imi place Mihai Eminescu pentru ca este sincer, pentru ca a permis unor necunoscuti sa vada sufletul lui framantat, uneori pustiu si gol, alteori plin de imaginea altora. Imi place ca a gasit un refugiu temporar in poezie, uitandu-se constant inapoi in viata lui si constant inainte nestiind ce avea sa urmeze. 


La steaua 
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.



Trecut-au anii...
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!


Cred ca tristetea din poeziile sale este evidenta. Un suflet framantat intunecat si trist, regretand constant neimplinirile trecute si viitorul care se pare ca nu va aduce implinire. 
Poeziile lui ma determina sa ma gandesc la viata, la sensul vietii, la ce vom lasa in urma dupa ce vom muri. La ce puteam face si nu am facut, sau nu trebuia sa facem si am facut. 
Omul intelept isi intelege caile si e bine sa cugeti la trecut, DAR sa nu ramai acolo blocat. Sau, in cuvintele lui Pavel "... uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus" Filipeni 3:13-14


D

Primul sunet de pe blog...

Muzica faina

                                          

cool...

Viteza...

Baga viteza vitezomanule!
Viata parca merge tot mai repede. Acum incepe 2010, acum se termina, acum incepe 2011, si pana ajung acasa (oriunde este acasa) deja trec in 2012.
Se pare ca viata este foarte rapida.

Ma intreba un om drag de ce nu mai scriu pe blog. Nu scriu cand nu am inspiratie, chiar daca asa se pare cateodata.

Pavel
Zilele astea ma ajuta un prieten: Pavel. Foarte tare tipul asta, ma uit cu mult respect la el. O cariera foarte frumoasa in fata, un om echilibrat si care stia ce vroia, si mai ales urmarea cu pasiune si competenta ca nimeni altul din vreme alui. O minte sclipitoare, doar ca la un moment dat a luat-o pe niste cai "indoielnice".
Of....

Prieteniile bune strica obiceiurile rele! Si a sa a fost si la el.
L-a cunoscut pe un tip si apoi viata lui s-a schimbat. A renuntat voluntar la tot ceea ce il caracteriza, la tot ce era el. Si se pare ca isi lua identitatea din ce a MOSTENIT de la generatiile anterioare ce A FACUT cu mostenirea.

Apoi a zis o chestie care m-a tot intrigat:
"Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. 
Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos" (Scrisoarea lui Pavel catre prietenii lui din orasul Filipi: Filipeni 3:4-15)

Dom'ne cum sa spui asa ceva!!! Da, dusmanul lui a devenit prietenul lui, Dumnezeul si stapanul Lui. Isus Hristos.

Pavel si noi
Ma gandeam de revelion care sunt lucrurile importante pentru mine. Obisnuiesc sa fac asta pe 31 dec si o fac de ceva timp. Am invatat si eu de la un prieten foarte drag de-al meu. E bine sa te uiti in jur, sa te opresti din "viteza" si sa vezi daca  macar mai mergi in directia buna.

Pentru toti aceia care nu fac asta, nu au facut niciodata dar sunt dornici iata un mini-gid cu cateva intrebari:
Ajuta foarte mult sa scrii toata treaba asta... doar asa ca sa afli ce gandesti :)

1. Care sunt evenimentele anului trecut, pe luni, evenimente importante, socante, bune, rele?
2. Ce m-a socat la altii, la mine, care sunt esecurile mele si castigurile mele?
3. Pe cine trebuie sa iert, de la cine trebuie sa imi cer iertare?
4. Ce este important pentru mine? Unde este inima mea, unde este comoara mea?
5. Ce mi-am propus pentru anul trecut, si ce am facut din asta?

Apoi e fain sa scrii o mini-scrisorica, un fel de rugaciune, lui Dumnezeu. Ce i-ai scrie lui Dumnezeu, asa, daca ar putea primi scrisori? Pentru ce i-ai multumi Lui? Pentru ce nu?
Dupa asta ma gandesc la anul urmator si ce astept de al el, notez!

Iar la final eu caut un verset din Biblie si il "declar" versetul anului. Desigur ca e un verset cautat si nu il aleg la intamplare.

Final
Pentru aceia care citesc blogul din cand in cand si nu cred ca exista Dumnezeu, sau ca daca exista sigur e rau... e putin mai greu de aplicat ce am scris mai sus, trebuie sa recunosc.
Dar o intrebare utila pentru toti este: care sunt lucrurile in care ma incred eu? EU sunt cel in care ma incred, CE AM este ceea ce ma incred, CE AUD de la oameni despre mine?

Va doresc tuturor ca anul 2011 sa va aduca lumina, raze si raze de lumina in vietele voastre. Sa va aduca pace, o pace din aia profunda. Sa va aduca buucrie, o bucurie din aia contagioasa.

Mai important decat ce simt este cine stiu ca sunt!
D

Niciodata singur

 Dragi prieteni, iata primele poze puse pe blog. La noi netu merge cam nasol.

In India nu esti niciodata singur. Tot timpul cineva este cu tine. Nici in jungla nu sunt singur. Milioane de paianjeni, furnici si alte "bazdaganii" misuna peste mine, pe mine si pe sub mine.

Totul este foarte frumos si imi dau seama cu cat stau mai mult aici cat de frumoasa este tara asta. Ar trebui un an-doi ca sa o explorezi asa cat de cat.

In India am avut cateva experiente inedite foarte frumoase.
1. Am invatat sa merg  cu moticicleta. Cu moticicleta unui nou prieten de aici. Minunat, fabulos. Am mers cu 45 km/h. Cu gura deschisa de la o ureche la alta inghiteam aer indian impreuna cu gaze. Dar nu ma puteam opri.

2. Pentru prima data in viata mea am in posesie o bicicleta noua. Indiana. Cantareste o jumatate de tona, este rigida, dar foarte confortabila. Porneste greu dar merge bine. Ne deplasam pe aici cu bicicletele dintr-un sat in altul.

Nu cred ca majoritate turistilor in India experimenteaza frumusetea rurala a indiei de pe saua unei biciclete indiene. Este fabulos, minunat.

 Lan de orez. Pozele se incarca greu si de asta pot pune doar cateva. Am mai multe.

3. Era sa uit. Prima mustata din viata mea. Un prim plan nu am indraznit sa pun ca era prea... ciudat.
4. Prina data cand am fost la un barbier si m-a tuns cu o tunsoare indiana, m-a barbierit ca pe vremea lu bunicu si mi-a ajustat mustata hidoasa. A facut-o mai frumoasa, dar nu am poze acum.

Nu stiu cand ma intorc. Cu ajutorul lui Dumnezeu si doar al lui sper ca in prima saptamana din decembrie sa pup solul romanesc din Romania si sa ma bucur de cultura mea. Asa cum e.

Pe toti cei care cititi blogu, fie ca credeti in Dumnezeu, fie ca nu credeti - va salut cu Psalmul 139.

D

Jungla

Dragi  cititori
Am vesti din India. Este complicat cum am ajuns aici pana la urma, dupa un drum istovitor, dupa ceva peripetii pe drum.

Posed prima mea bicicleta noua, indiana pentru ce fac aici, vizite, discutii... multe lucruri sunt cunoscute de anul trecut, altele noi... Sunt impresionat ca oamenii isi amintesc de mine, de cum ma cheama si sunt foarte bucurosi sa ma vada. Multi dintre cei de anul trecut au tot intrebat de mine - cand ma intorc.

Saptamana asta am fost in jungla, in sate si as vrea sa pun pe blog cateva lucruri din jurnalul, pe care il tin.
Nu am pozele transferate pe calculator si sper sa gasesc timp sa impartasesc cateva lucruri cu voi.

D

VIN...

"Draga India

Stiu ca a trecut ceva timp de cand ne-am vazut ultima data, dar as vrea sa stii ca nu te-am uitat. Si cred ca nici tu pe mine. Ma bucur ca am mai comunicat in ultimul an, dar este mai frumos cand ne si vedem. M-am tot gandit la tine in ultima perioada...

Am vesti bune pentru noi! Stiu ca ma astepti si tu, de cand ti-am spus ca este posibl sa revin anul acesta. Mai ai putina rabdare. Revederea noastra se apropie, asteptarea va lua sfarsit destul de curand. Acum sunt ocupat cu ultimele pregatiri si ma gandesc ce sa iti aduc. Sunt putin bolnav si am planificat, replanificat si re-re...- replanificat totul. Daca totul merge bine si voi fi sanatos ne intalnim saptamana viitoare. Abia astept :)

De anul trecut de cand te-am vazut prima data m-ai marcat si am povestit despre tine si altora. Anul acesta vreau sa te prezint catorva prieteni care sunt dornici sa te intalneasca personal. Asa ca ma vor insoti si ei.

Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom revedea cu bine.

Cu drag
Dan"

:)

94

"Ce faci azi?"

"Merg pana in bucatarie."

"Si maine?"

"Ma intorc." :))

Ager la 94 de ani.

Ieri am ajuns la un domn in varsta de 94 de ani. A trebuit sa o aduc acasa pe sotia lui (88 ani), care a fost 2 saptamani la spital la gerovital, sau asa ceva. Mi-a placut purtarea lui si mi-au placut cuvintele lui.

Acest domn are 94 de ani, remarcabil. Cu mintea agera, prezenta, el arata ca un tinerel de 70 de ani.Dupa ce a pupat-o pe sotia lui si a imbratisat-o cu o mana (in cealalta avea un fel de baston metalic) m-a invitat sa iau loc si asa am facut.

Pe masa am observat o lupa mare pe o carte deschisa. Era o Biblie foarte veche. Auzi dom'le - la 94 de ani sa citesti Biblia cu lupa. Mare lucru. Unii nu o citesc nici cand vad bine!

Sergent in al doilea razboi mondial, a luptat pe front 7 ani, pana la 29 de ani. Apoi s-a schimbat - a crezut in Dumnezeu. Nu a mai fumat, baut si omorat oameni (probabil). Dar schimbarea interioara a vietii, mult mai importanta decat semnele exterioare a ramas de atunci si pana acum, timp de 65 de ani. Unii dintre noi avem bunici in varsta de 65 de ani.

Noi la 94 de ani?

Deasupra mesei cu lupa si Biblia era o poza cu el tanar, si cu nevasta. 2 tineri. Acum batrani. De nerecunoscut as zice. Oare cum vom arata noi la batranete? Un mosulet cool, preznet, ager, constient de tinerii din jurul meu, sau un cocosat ursuz care zice ca tinerii nu il respecta...

DAR mai important decat cum vom arata - probabil zbarciti, chei, cu 5 bastoane, 7 perechi de ochelari si 3 aparate auditive infipte in urechi, dinti falsi si altele - este cum suntem inauntru.

Chiar asa -cum suntem inauntru?

Iar apoi mai este important ce am facut. Si chiar asa - ce am facut? Ce a ramas?

Si ce departe pare varsta de 94 de ani! (si pentru unii si este).

Imi place sa stau pe langa oameni batrani, care au simtul umorului si au mintea buna inca.

Ma face sa ma intreb cum voi fi si eu in viitor (daca apuc o vasta nobila din asta).

Uitandu-ma la acest om vad ca este adevarat ce scrie intr-un psalm...:

Psa 92:12 Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.

Psa 92:13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

Psa 92:14 Ei aduc roade şi la bătrîneţă, sînt plini de suc şi verzi,

Psa 92:15 ca să arate că Domnul este drept, El Stînca mea, în care nu este nelegiuire.

... si ma ajuta sa ii inteleg mai bine pe ei, care au fost ca mine...

Leviticul 19:32 Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn.

Deci...

Dumnezeu il schimba radical pe omul care crede in Isus Hristos. Sa ne intrebam de pe acum cum o sa fim in viitor, sa ne schimbam directia de pe acum, sa ne incredem in Dumnezeu de pe acum. Iar cand vedem un mosulet ursuz, rautaciuos prin RATB sa nu il judecam, sa ne purtam cu respect.

D

5 metri

Ce inseamna 5 metri? Nu foarte mult

Dar daca mai ai 5 metri ca sa sari zidul de la inchisoare si tu ai 1.8 metri... e mult. 5 Metri pentru mine inseamna mulllllllllt. In special pentru ca ce urasc cu desavarsire cel mai mult in viata, si totodata lucrul de care imi este cel mai frica este inaltimea +viteza + coborare libera.

Adica sa stau undeva sus, si sa cobor (cad) cu viteza. De aceea probabil nu as putea sari niciodata cu bungee. Cu parasuta parca m-as incumeta totusi :)

Bazin

Am fost din nou la Brasov la bazin. Am vazut trambulina de 3m, 5m si sincer... de jos nu pare asa de sus. Increzator ca vara trecuta am sarit de la o distanta mare, mai mare de 5 metri m-am urcat la trambulina mica. Si cand sa sar... m-au cuprins fiorii. Am respirat adanc si de rusine (ca erau oameni care se uitau la mine) am sarit. Prost. A fost nasol... sentimentul acela de gol in stomac, sentimentul de apa in nas cand intru in apa...

Apa bazinului este foarte clara iar sub mine erau 3 metri de aer +4 metri de apa = 7metri vizibili.

I-am zis lui Cosmin ca trebuie sa sarim de la 5 metri si m-am tot balacit incercand cumva sa aman momentul. Pana la un punct. Apoi am spus ca TREBUIE sa sar.

M-am urcat la 5 metri... daca trambulina mica parea sus... asta mare era si mai ... mare. Vroiam sa ma intorc, sau sa ma eschivez ca Mr. Bean. Mi-am spus ca odata ce fac un pas, ma indrept doar un pic, lucrurile isi vor lua cursul firesc si in cateva secunde se va sfarsi bine sau prost.

Si asa am facut. M-am aplecat in fata... chiar inainte sa ma desprind de trambulina as fi vrut sa nu o fac... dar spre fericirea mea era prea traziu. Eram pe cale sa scriu istorie, sa sar de la 5 metri! (pentru mine oricum e important)

Dar ce s-a intamplat in aer m-a surprins cel mai mult: a fost mai usor decat de la 3m. Am intrat in apa si am iesit zambind. Mi-a luat mai mult de 1 an sa sar si am sarit. Am observat ca pentru a combate eficient frica iti trebuie entuziasm. Si frica nu scade, dar daca bagi o doza de entuziasm mai mare decat frica poti sari.

O scurta analogie

Citesc din Biblie zilele astea din cartea Geneza despre Avraam tatal lui Isaac, Isaac tatal lui Iacov si Iacov. Dumnezeu le vorbeste direct fiecaruia.

Lui Avraam Dumnezeu ii zice sa plece din tara lui ii face diverse promisiuni si pana la urma ii cere sa isi sacrifice fiul. Avraam este credincios - instant- de fiecare data - si Dumnezeu il binecuvanteaza.

Lui Isaac Dumnezeu ii da o sotie faina copii si este si el credincios.

Iacov este un alt tip de om. Sarlatan, smecher, dar drept cateodata. Vorbeste despre Dumnezeu ca "Dumnezeul lui Avraam (bunicu-su) si Dumnezeul lui Isaac (taica-su)" si atat. Si asta pentru mai mult de 20 de ani. Se lupta cu Dumnezeu. In final Iacov se asaza la vatra la Sihem si acol zice ca face un altar pe care il numeste El-Elohe-Israle (Domnul este Dumnezeul lui Israel-noul nume a lui Iacov).

A sarit si el de la 5m ai lui. Mai tarziu, dar a sarit

Dan