India

Tara contrastelor, asa cum vedem si din filmul "Slumdog millionaire".
Cand eram mai mic aveam o teorie - anume ca istoria unei tari (indiferent de tara) si dezvoltarea ei este determinata in primul si primul rand de religie. Nu imi vine in cap niciun exemplu de tara in care sa nu fie asa.

Ce crezi determina ce gandesti, ce principii ai, si pana la urma ce faci.
In india 80% din populatia estimata in 2009 de aproape 1.2 miliarde de oameni este hindusa, apoi 13% sunt musulmani si 2% crestini... restul - alte religii (http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_india). India este tara contrastelor, asa cum am auzit noi de prin diverse surse si cred ca acest lucru se datoreaza in special sistemului de caste. Te nasti sarac pentru ca intr- o viata anterioara ai avut o "karma" rea si acum iti ispasesti pedeapsa. Daca te porti bine in viata asta, fara sa te plangi sau sa incerci sa scapi de karma ta viata viitoare te poti reincarna intr-o casta superioara. Numai din casta cea mai de sus (brahma) poti curge in Nirvana.

Sunt convins, si de fapt si stiu, ca ce scriu eu aici este citit si de oameni credinciosi si de oameni care nu cred. Ma bucur de asta si le multumesc pentru ca citesc si cateodata mai si posteaza un comment.

Maine avem interviu la ambasada Indiei si probabil ma vor intreba - Dan tu de ce te duci in India. In afara de raspunsurile gen : pai sa vizitez, sa cunosc cultura si civilizatia, sa experimentez o aventura, sa ajung si eu odata in India.... si alte chestii am un raspuns pentru mine, si care este peste celelalte. Cred ca ma indeamna Dumnezeu sa merg acolo iar eu vreau sa raspund cu ascultare, chiar daca nu stiu mare lucru despre cum va fi, ce voi face...
Pentru credinciosi poate suna spiritual iar pentru cei care nu cred suna prostesc, indoctrinat, ciudat. Cum stii ca Dumnezeu te trimite si ca nu ai visat tu ceva? Sau cum ti-a spus Dumnezeu - in vis ai auzit o voce care iti zicea... Dane mergi in India ...?
Nu, nu am visat nimic. Dar as fi vrut :).
Cred ca initiativa ii apartine lui Dumnezeu, care a lucrat prin diverse circumstante. Eu doar am raspuns, am zis "da".

Am un feeling de bucurie, entuziasm, frica (ca poate nu iau viza... si atunci lucrurile sa cam naruie), frica ca poate iau nu stiu ce boli, poate ..., poate...
Din nou ma gasesc inaintea aceluiasi Dumenzeu care cred ca ma trimite, spunandu-i ca sunt cam slab, cam nepregatit, de fapt foarte nepregatit, nepotrivit, necioplit... si toate celelalte cuvinte care incep cu "ne-", dar cu incredere in El si cu dorinta de ascultare.

Sa vedem maine ce o fi
Dan

Turkland

Cand eram acolo
Turkland este un fel de mini - India (din cate am auzit despre India si din cate vad la Turcia) - adica o tara a contrastelor. Pe de o parte avem statiuni turistice iar pe de alta parte este saracie. Romanii cu care sunt (101 de oameni) cumpara geci de piele, aur, migdale, curmale, nuci, ulei de masline si alte chestii.

Dar Turkland este o tara arida, calda, fara prea multa iarba iar unele sate/orase arata ca cele din Romania acum 25 de ani. Totusi Turcia are o frumusete aparte.

Pana acum am reusit sa alerg pe niste dealuri de 2 ori, si am vazut cum arata lucrurile in spatele fatadei turistice - o groapa de gunoi, o cariera, sapaturi, saracie. Cred ca tre sa dea o spaga foarte foarte mare ca sa intre in EU, mai ales ca sunt musulmani. Apropo de asta - am reusit sa insult un musulman -din gresala - iar apoi sa clarific problema ca sa nu ramanem suparati :)

In rest e frumos sa stai lipsit de griji toata ziua. Imi place la mare. Mancare multa, variata, buna, program sportiv ( sa nu te ingrasi prea tare) excursii, iar sport, iar mancare, iar piscina, iar stat.

Am uitat sa iau bani in excursie. Am plecat de acasa cu 5 EUR in buzunar. Intre timp am 5 EUR + 5 USD - ultimii castigati la un pariu. Sper sa se mai poata si in zilele urmatoare :)

Intre timp m-am intors

Intre timp sunt din nou acasa, foarte bronzat, ciocolatiu. Imi dau seama ca imi place marea destul de mult. Am invatat sa inot, am negociat- desigur in pierdere- cu turcii nu ai sanse reale de castig. Am cunoscut foarte multi oameni si cred ca overall a fost un timp bun, dupa cum arata si pozele.

Desigur ca am ramas in continuare credincios, cu slabiciuni multe, dar credincios. Am putut discuta cu oameni diversi despre ei, despre mine si despre Acela, pe care il numesc Domnul meu. Si sunt multumitor pentru acest timp, in care i-am cunoscut mai bine pe cei din propria familie. Cred - si imi pare rau pentru asta - ca exista multi in multe familii, care nu prea se cunosc nici macar intre ei. Cateodata este bine sa investesti in familie voit, intentionat.

Mult har

Dan

Planuri,

Am de gand sa impartasesc un pic ce cred ca imi vor rezerva urmatoarele 2 luni. Cum anul 2008 a fost unul aparte, un an al "indepartarii si intoarcerii" pentru mine, asa si 2009 va fi un an cu totul special. Il numesc " anul calatoriilor":
Calatorie in tara mea: in Romania - pentru 2 luni (aprilie, mai) plecat prin diferite orase.
Calatorie in Europa: Cehia, Austria, Slovenia 1 luna jumate (iulie, 1/2 august)
Acum mai urmeaza sa vad cum arata Turcia (o saptamana) si incoronarea anului "universitar" o reprezinta India (luna octobmrie).

Este ciudat ca dupa India nu am absolut nimic in cap, adica nu imi pot imagina ce urmeaza, chiar daca ma straduiesc, parca nu pot vedea, si nici nu imi pot inchipui ... luna noiembrie. Este pentru prima data in viata cand nu pot vedea nimic, nimic, iar increderea mea in Dumnezeu trebuie, chiar trebuie sa fie oarba.

Odata cu fiorul, pe care l-am simtit pe sira spinarii am vazut de dimineata rezervarea biletului de avion pana la Kalcuta.
Imi vine in cap un proverb:
Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta
Recunoaste-l in toate caile tale si El iti va netezi cararile.

Asa ca Dumnezeu stie de ce merg (si cu ajutorul Lui chiar voi merge).

Dan

17 Again

Introducere
Aseara am vazut filmul "17 again" la sora mea. Poveste clasica, americana: un tip de cam 40 de ani cu casnicia distrusa, numultumit fiind de viata lui, cu 2 copii cu care nu comunica si nici nu prea ii intelege, nepromovat la munca s.a.m.d...
Este al 3-lea sau al 4-lea film de genul acesta, pe care il vad. Celelalte sunt: "The Glimpse" - tot asa ceva - doar ca se petrece de Craciun; alt film cu Adam Sandler si cu o telecomanda magica; altul cu un luptator ...

In fiecare dintre aceste filme personajul principal este NEMULTUMIT iar aceasta nemultumire ii afecteaza familia, viata, relatiile - totul. Apoi se intalneste cu un mosulet - un fel de Mos Craciun/inger/demon/spiridus cu puteri supranaturale si ii da anii tineretii inapoi/ sau o privire in cum ar putea arata viata lui/ sau ocazia sa ajunga in viitor. Si la sfarsit totul se termina cu bine.

Bucata principala
Ma gandeam aseara, in masina, la viata mea. Si daca sunt multumit sau nu. Ma gandeam ce s-ar intampla daca as avea din nou 17 ani (dar cu mintea de acum - nu ca ar fi mai dezvoltata, doar mai experimentata). Si mi-au venit in cap cateva lucruri, pe care sigur, sigur le-as face diferit, altele, pe care nu le-as face deloc. As schimba o gramada - as avea ocazia sa nu ranesc pe altii, sa nu ii dezamagesc asa de nasol, cum am facut-o, sa fiu mai aproape de Dumnezeu, mai timpuriu, sa fiu puternic in loc sa fiu slab. Urasc slabiciunea mea!

Si in timp ce ma gandeam lucrurile astea am multumit lui Dumnezeu pentru ca s-au intamplat. Si pentru cele bune, placute, si pentru cele "nepotrivite" la acel moment din perspectiva mea. Ii multumesc nu doar pentru cele de "atunci" ci si pentru cele de acum o luna, acum 2 luni, ieri si azi.
- Intr-adevar insist ca voia lui Dumnezeu pentru viata mea este sa fiu multumitor (1 Tesaloniceni 5:18 - pentru curiosi).
- Intr'adevar stiu ca slabiciunea mea ma conduce spre esecuri si mi-as dori sa fiu perfect. Constat cu resemnare ca atunci cand gresesc in vorba sau fapta gresala e mare, nu mica. Esecurile nu sunt fatale (deocamdata :) dar ma zguduie lipsa mea de dragoste/intelegere si altele.
DAR in slabiciunea mea Isus Hristos, caruia eu ii slujesc, este puternic. Si asta ma face sa depind si mai mult de el. (Ioan 15:5 si 2 Corinteni 12:9).
- Da, intr-un fel uitandu-ma inapoi pe blog constat ca nu prea m-am laudat bucuros cu slabiciunile mele. Dar o voi face mai des.

Concluzie
Dragilor, care sunteti voi dragi, cititori ai acestui blog: nemultumirea duce la perverirea gandirii si afecteaza totul in vietile noastre (Romani 1:21) - si cele cateva filme mentionate mai sus...
Slabiciunile nostre sunt prilejul pentru ca puterea lui Dumnezeu sa se manifeste in noi, iar noi sa fim multumitori pentru TOATE lucrurile.

Dan

The Return

M-am intors de unde am fost plecat. Plecam intr-o miercuri din Bucuresti nestiind ce ma asteapta. 4000 km mai tarziu, 6 saptamani, plin de amintiri placute, multumitor pentru cum a lucrat Dumnezeu in viata mea, tot miercuri sunt din nou la birou calare pe blog.

Candva imi voi face timp sa scriu mai in detaliu ce am invatat, ce nu am invatat pentru ca m-am incapatanat, ce era sa patesc, ce am patit s.a.m.d.

Deocamdata as vrea sa va las cu 2 pasaje din Biblie, pasaje care mi-au devenit destul de dragi in ultima luna pe munte.

Matei 16:24 -26

Atunci Isus a zis: "Daca voieste cineva sa vina dupa mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze. Caci oricine va vrea sa castigea viata aceasta o va pierde si orcine o va pierde pentru Mine, o va castiga. Sau ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul, sau ce va da un om in schimb pentru sufletul lui?"

2 Corinteni 12:9

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns, caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita". De aceea ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca astfel puterea lui Hristos sa ramana in mine.

Si asa este.

Dan

Despre intuneric

Probabil majoritatea dintre noi nu am experimentat ce inseamna intuneric - bezna totala - in adevaratul sens al cuvantului.

Am fost saptamana asta intr-o pestera, cu echipament de speologie cu tot. Am mers in jos mult, am coborat parca intr-un abis si pe masura ce coboram pe diverse scarite, prin diverse tuneluri aveam senzatia ca nu se mai termina si ma gandeam la ce voi gasi acolo, in abis. M-am strecurat impreuna cu altii prin cotloane foarte stramte si pana la urma am traversat un pod peste o groapa mare si am ajuns undeva, unde erau urme ca au stat oameni 350 m sub pamant. Sub un munte.

Ce gasesti sub pamant este intuneric. Lipsa luminii. Heli - ghidul nostru- ne-a vorbit despre lumina si intuneric, dupa ce ne-a rugat sa stingem toate luminile. Era asa de bezna totala incat daca iti plimbai mana prin fata ochilor creierul proiecta o imagine mentala a mainii - pentru scurt timp. Apoi si creierul tau isi dadea seama ca de fapt nu vede nimic.

Heli ne-a spus ca a fost in pestera de peste 100 de ori, dar daca nu ar avea lumina nu ar putea gasi drumul afara. Fara lumina mori in pestera.

Apoi Heli a aprins o lampa cu carbit - un fel de lumanare foarte mica si toata incapera s-a luminat de la acea lumina mica.

Am mancat si am dormit in pestera. E foarte ciudat ca nu stii daca e zi sau noapte, iarna sau vara, temepratura fiind constanta (intre 1 si zero grade Celsius) si cand deschizi ochiii nu stii daca i-ai deschis cu adevarat. Tot negru este.

Lumina da viata, lumina produce caldura si poate sa ghideze. Contrastul dintre lumina si intuneric este imens! Lumina este intr-un singur loc, iar intunericul peste tot, lumina este puternica si strapunge intunericul, scoate la iveala realitatea.

Psalmul 119:105 spune: "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea". Nu prea poti intelege versetul acesta mai bine decat intr-o pestera, intr-un abis.

1 Ioan 2: 9 spune: "Cine zice ca este in lumina, dar uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum"

Cum stii daca esti in lumina sau in intuneric?

Pai simplu - daca nu vezi nimic, daca te ratacesti, daca nu ai calauzire sau directie si mergi dupa "ureche" - sa stii ca de fapt esti in intuneric. "Pentru ca zici: Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic - si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol" (Apocalipsa 3:17)

Tot ce vezi este o imaginatie a creierului tau si tu de fapt ratacesti. Poate nu prea esti de acord cu ce scriu eu aici, dar in inima ta intelegi ce spun si stii ca este adevarat.

Lumina lumii

"Isus le-a vorbit din nou si a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii"

Si fie ca El sa faca pe fiecare om, care este intr-o pestera acum sa vada ca este in intuneric aratandu-i lumina.

Dan

Travel Channel

De mai bine de o saptamana sunt pe drumuri. Am fost intai in Cehia iar de acolo am venit cu masina spre Austria. Pe langa placerea de a conduce si bucuria ca Domnul m*a trecut cu bine prin diferite incercari o alta bucurie este ca masina a consumat putin.

Aici sunt in alta lume, cu adevarat alta lume. Am uitat de internet si alte chestii, am uitat ce zi este azi si din cauza ca mi s+a stricat ceasul nu prea stiu nici cat este ora. Sunt obosit, am slabit un pic # dar mai trebuie si ma simt bine. Spatele tine bine.

E o tastatura ciudata asta si ma cam chinuicu ea.
d

VMV

Sora mea si cu mine


Am fost si la mare (apropo de barci)dar valurile au fost prea mari si dupa ce m-au lovit cateva am iesit din apa ca mahmur si nu mai puteam umbla drept. La VMV (Vama Veche). Iata si familia Babu - Dan Babu (fratele) si Cristina Babu (sora-sa). In mod evident frumusetea nu s-a impartit in mod egal in familie.

Ceva religos

Da, ar trebui sa ma mai uit la filme, dar in ultimul timp am mai citit. Printre altele am inceput sa citesc 2 carti destul de frumoase.
1. Ch. Challand "Geoge Mueller - viata si lucrarea lui" - destul de captivanta lectura, mai ales ca prima traducere este de acum 87 de ani. Deci e o carte veche.
2. Josh McDowell "Givers, takers and the other kinds of lovers" - de prin 1995.

Iar acum ce vroiam sa zic, de fapt.
Evanghelia dupa Matei , capitolul 14, versetul 28: ""Doamne"", i-a raspuns Petru,"daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape".

Pare simplu - pac, pac si Petru merge pe ape. Stau sa ma gandesc daca eu as face la fel in cazul asta, si vreau sa zic ca da. Dar daca observam din tot textul (am scos versetul din context) circumstantele - parca ma cuprinde un fior.

Ora 4 dimineata. Furtuna mare, frig, vand, toti uzi leoarca - ucenicii lui Isus, majoritatea pescari. Si nu erau turisti - cu asta isi castigau existenta, cunosteau marea, probabil mai fusesera prin furtuni. dar acum erau cuprinsi de teama. Poate se gandeau ca vor muri. Apoi in mijlocul deznadejdii, mai vad o fantoma, o silueta mergand pe mare, pe valuari. Au tipat de frica. Cat de mare sa fie frica, ca sa tipi, si mai ales sa tipi in grup de frica, de spaima. Apoi Isus le-a zis ca indrazneasca, sa nu se teama.
Si Petru parca se gandeste - "bai, risc totul si ii zic lu' Isus ca daca e el sa imi PORUNCEASCA sa merg la el. Mi-e frica de mor, da asta e frate!. Merita riscul." Sau cine stie - poate se gandea "sigur nu o sa imi porunceasca sa vin la el! Doar vede si El marea si stie ca nu am cum sa ajung. Doar nu o sa ma puna in pericol!".

Nu stiu ce o fi gandit Petru atunci. Cert e ca Isus i-a zis sa vina iar Petru, inspaimantat cu frica la 100% a iesit din barca. Sa iesi din barca in mijlocul furtunii inseamna moarte, adica Petru a lasat viata lui ca sa se intalneasca cu Isus pe mare.
Probabil Petru o fi zis "frate- asta e. Isus mi-a zis sa vin, iar eu nu vad cum o sa fie posibil. Dar mi-a zis si gata. Eu merg!" Si a mers.

Iar acum sa ne gandim la noi, tu la tine, eu la mine. Recunoastem ca ne e frica? Eu da, dar tu?
Parca tinem de vietile noastre, ca si cum ele in sine ne-ar da siguranta, o siguranta falsa, iar Domnul nostru ne cere sa parasim aceasta siguranta falsa si sa venim la El. Si noua ni se pare periculos si ca pierdem controlul. Si parca tooooot amanam venirea asta la el si incercam sa o umplem cu altceva, ca poate trece. Si nu trece. Asa ca trebuie sa pasim, trebuie sa facem primul pas, in credinta, si sa nu ne uitam la neputinta noastra si la puterea lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie - e o porunca. Mi-o spun si mie si o spun si altora.

Acum cateva luni mi-a trecut prin cap gandul asta iar saptamana viitoare se va concretiza. Pe masura ce ma apropii de plecarea pe munte parca imi creste frica. Parca as renunta din diverse motive. Si Dumnezeu nu mi-a spus in vis "Dane du-te acolo si fa aia si ailalta", ci cumva initiativa a venit de la mine. Isus mi-a spus sa indraznesc, si am indraznit. In ciuda sperantei mele ascunse ca nu se va intalmpla, totusi Dumnezeu a lucrat in mod minunat probabil ca sa ma apropie de El, sa ma invete, mustre, mangaie. Si deodata ma vad in fata faptului neimplinit inca: eu - in barca, afara furtuna, iar eu trebuie sa ies din barca. Si am de gand, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi respect angajamentul fata de El.

D

When a man loves a woman - Movie review

Ceva remarcabil s-a intamplat zilele astea, anume am vizionat filmul "When a man loves a woman". Remarcabil zic - pentru ca dupa 7-8 incercari esuate in sfarsit am reusit sa vad filmul asta.  L-am primit  de la cineva si il am de cel putin 3-4 ani.

Aveam 2 alternative - sa invat sau sa ma uit la film. Si cum prima alternativa este tot timpul pe locul secund, indiferent care sunt celelalte optiuni, m-am simtit obligat moral, sentimental, si din toate celelalte puncte de vedere sa vad filmul. Mai aveam si alte filme, dar le vazusem. 

Asa ca mi-am luat inima in dinti, am prins curaj si am dat drumul la film.

Am trecut si de punctele, in care ma oprisem in cele 7-8 incercari de a-l vedea (adica 2-3 minute dupa start). M-am gandit - asa cum fac de obicei cand vad un film - cum as reactiona eu. Si am observat ca reactiile mele difera pe alocuri de cele ale tipului.  

Nu este un film exceptional si nu cred ca l-as putea vedea a doua oara (decat daca alternativa ar fi invatatul).

Cum poate avea omul acesta atat de multa rabdare cu sotia lui acloolica care ii distruge viata? Si cum are si mai multa rabdare si dragoste pentru ea, atunci cand ea nu poate sa isi revina, si cum incearca sa o ajute. Sunt surprins cum ea (Meg Ryan) este nemultumitoare si se simte "agasata" de aceasta dragoste si bunatate si rabdare si dorinta de a ajuta. Cred ca de acolo si titlul filmului -cand un barbat iubeste o femeie - trece peste multe, foarte multe lucruri. Imi aduc aminte de 1 Corinteni 13. Draogstea iarta totul, sufera totul, este indelung rabdatoare. 

La sfarsit tipul zicea ca nu prea a incercat sa o asculte si pana la urma el se simte vinovat. Ma gandesc ca dupa cate a facut  tot el sa fie ala "rau", barbatul rece care nu o asculta pe sotia lui?

Oricum este discutabil - de aia se cheama si DISCUSSIONX - sa discutam. 

Culmea este ca in ciuda faptului ca nu prea mi-a placut mai ales ultima parte, unde el e prezentat cumva partial vinovat, cumva m-am regasit in unele lucruri (chiar daca nu sunt insurat), am inteles altele ... trecute.

d