Ajutor!!!! Sunt un ticalos!!- sau poate ca nu
Eram pe strada azi si mergeam ganditor drept. La un moment dat observ in fata mea, dar destul de departe o doamna in varsta, destul de in varsta mica de statura, cocosata cu picioarele in V, cu un baston lung in mana dreapta si cu o plasa in mana stanga. Mergea incet. Eu, venind din fata ei mergem mai repede, dar nu foarte, gandul zburdandu-mi la una, alta, si neavand timp sa ma concentrez pe viteza cu care merg.
Ma gandeam: "daca i-as propune sa o ajut sa care plasa cu de mancare", pe care, am putut sa o observ mai bine pe masura ce ma apropiam de dansa. Plasa parea grea iar doamna chiar folosea bastonul maro deschis pentru echilibru.
Am trecut pe langa ea si cred ca am incetinit un pic. Am inceput sa imi adun toate gandurile din alte directii si sa ma concentreze pe un singur punct - CE SA FAC ACUM. Sa o ajut??? Dar deja a trecut.
Dar daca m-am gandit sa o ajut si nu am ajutat-o, ci am stat sa ma gandesc ca un tolomac? Nici asa nu e bine. Pe masura ce eu ma gandeam o vedeam cum se indeparteaza cu bastonul, picioarele in V si balonul spalacit de pe dansa si mai stiam ca daca nu decid ceva timpul va decide pentru mine- si va decide sa plec si sa nu o ajut.
Am decis sa merg spre ea, dupa ce am lasat-o sa se indeparteze cam 25 m de mine. In tot acest timp eu m-am oprit si ma uitam dupa ea, atent totusi ca oamenii din jur sa nu intre la banuieli - ca de ce ma uit eu dupa o doamna la o varsta respectabila. In fine ...am pornit... pe drumul spre dansa alte ganduri.... ca nu o sa vrea sa o ajut, ca o sa tipe la mine ca de ce ma dau la ea, ca o sa dea cu poseta in mine, iar pe masura ce ma apropiam si mai mult cu pasi repezi ca sa o ajung din urma si observand bastonul maro deschis din nou - ma vedeam lovit voiniceste peste spate si peste cap.
"Buna ziua, nu va suparati... imi dati voie sa va ajut la bagaje" - am spus eu odata ce am ajuns-o din urma. Dansa - mirata, ridicand capul spre mine, a facut un pas in spate.
" Nu, nu e nevoie..." - dar cu o oarecare sovaire si cu mana cu cumparaturi un pic tremurand -" stau chiar la blocul acela....in fata" (blocul care? ma intrebam eu- ca era doar unu mai departe)
Si daca ati citit pana aici nu o sa va vina sa credeti: trece un tip prin spatele meu si zice
" Pe cine vrei sa ajuti tu, ma, vrei sa ii furi apartamentul"
Eu - bulversat, doamna - bulversata mi-a repetat ca nu e nevoie... tipul acela... in mers din nou" Pe cine ajuti tu ... furi de la oameni"
Povestea a continuat dar bottom line este ca mi s-a intamplat sa vreau sa fac ceva bun si sa vina tipul asta sa o sperie pe doamna. Am dat buna ziua si am plecat.
Deci ce vreau sa spun?
Traim intr-o lume nebuna... unde sa ajuti este ciudat si hoteste, pe cand sa nu ajuti a devenit normal. Slava Domnului ca exista absoluturi in viata noastra, pentru ca altfel ai putea ucide un om pentru ca te-a salutat.
Numai bine
