Mail de craciun... cresteti-ar porcu!

Am primit un mail zilele astea, iar dupa ce am cerut permisiunea sa il pun pe blog si am obtinut-o, chiar l-am pus. Sintetizeaza ce vroiam sa spun si eu... dar mai bine cititi voi:

"Cica vin sarabatorile...Care sarbatori ca-s mai multe,unele nu prea au a face una cu alta, in fine toata lumea sarbatoreste. CE? Mai conteaza , oricum fiecare sarbatoreste ce are chef... sarbatoare sa fie....mai ales pt noi romaniii...

Anu asta m-a cam pus pe ganduri nasterea Domnului...Ma gandesc la ce-o fi fost in mintea Mariei, cand a aflat ca e insatcinata, ce-o fi zis prietenele ei, parintii ei, oare au crezut-o? Oare Iosif nu se indoia de spusele ingerului? Oare se gandea ca o fi fost vreun vis?

Imaginile noastre de sarbatori ne arata o MARIE asa cu fata senina si ingerul care ii vorbeste, dar Biblia ne spune ca ea era tulburata...ciudat, nu? Multa suferinta au avut acesti tineri si cred ca si multa impotrivire. Daca tu DAN ai fi fost Iosif si se intampla astain zilele noastre, si Dan, aflai ca iubita ta, logodnica ta ar astepta un copilas, care sigur nu-i al tau, ai mai iubi-o? Te-ai indoi de ea? Ai crede ca aratarea ingerilor a fost vis, o halucinatie, sau o realitate divina? Ai crede-o daca iti va spune ca e dela Duhul Sfant??

Nu stiu, dar eu zic ca o fata sa traiasca asemenea situatie azi, ar fi ruinata, cred ca toti ar marginaliza-o, inclusiv iubitu, familia, cred ca toti care mai decare ar sfatui-o sa avorteze, si cred ca arsfatui-o sa mearga apoi si la un spital de Psihatriept faza cu Duhul Sfant.

Ciudat, dar pt o asa tanara si un asa tanar candva asta a fost o realitate, cam dura, si ma bucur de cum a lucrat Domnul in acea vreme, ca azi noi sa avem pace.

E minunat si perfect planul lui Dumnezeu, si iti doresc Dan sa te bucuri zilele astea si nunumai deaceasta minune, de Cel care e Tot si Perfect, iubitul nostru Domnu Isus! Sa-l iubim mult pe Domnu, macar sa incercam ca eu oricum nu-i inteleg dragostea!

Sa ai parte de multa liniste zilele astea! [...]"

Presimt ca o sa fie un post mai lung...

Sarbatorim de craciun ( cu "c" mic) toate prostiile pamantului... mosu, bradu, carnatu, "dragostea" si "bunatatea umana" aproape totul... doar pe Isus Hristos nu il sarbatorim. Ne e rusine? Nu ne place numele? Nu vrem sa fim asociati cu El?

Ei bine... eu vreau, vreau asta pentru ca e tot ce, de fapt am. Este persoana careia ii datorez, de fapt, viata mea, asa cum e. De fapt daca il am pe El nu mai am nevoie nici macar de brad, porc... altceva. NIMIC. Nu vreau nimic! Si e adevarat, nu mint. EU CRED IN ISUS HRISTOS iar acum, pe 25 dec 2007 il voi sarbatori pe EL si nu mosu, bradu sau mai stiu io ce alte porcarii. Sarbatoresc, pentru ca GOLUL DIN INIMA MEA s-a umplut cu dragostea lui Dumnezeu.

Crezi ca sunt nebun ca scriu asta?

Dar tu... daca ai ajuns pana aici cu cititul.... cine e Hristos pentru tine? O icoana? Un mit? Un obiect? Sau Dumnezeul tau....

Asa ca nu iti doresc sarbatori fericite, pentru ca nu exista... iti doresc doar "sarbatori", pentru ca fericirea vine de la Hristos

http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=12f440bc2bb6e3c13696

De Craciun...

Noi ne vom intalni vineri seara sa mancam impreuna. Voi gati eu. Cu ce ocazie?
Am vazut prin alte parti ca grupuri de oameni (studenti, pianisti... s.a) se intalnesc de craciun, fac de mancare la unul dintre ei acasa si ... o mananca ( mancarea, nu casa)

TOATA lumea de pe blog e invitata, iar prin toata lumea inteleg ce scrie aici, adica toata lumea.
Ii invitam, deci pe toti anonimii, atat cei ce au scris, cat si pe cei ce doar au citit, pe Ana, Meli, Vice, Anca, Alina C, Dan( eu - ma autoinvit), Radu ...

Veti avea surpriza sa mai gasiti si pe altii acolo, pe care nu ii stiti nici de pe blog, nici de pe altundeva, sau poate ii stiti.

Poate credeti ca suntem nebuni,si da, pot afirma doar in numele meu ca si eu cred la fel despre mine.
"Cum sa inviti la masa pe unul, pe care nu il stii?"- daca gandesti asa atunci chiar trebuie sa vii, iar daca gandesti altucumva, atunci trebuie sa vii.

Ce vom face?
1. Impreuna vrem sa facem ceva de mancare
2. tot impreuna o sa mancam ce am facut de mancare
3. tragem la sorti care spala vasele

Unde?
Inca nu stim daca la mine sau la Anca, ca are mai mult spatiu acasa. Eu as prefera la mine, ca e mai aproape de metrou si dupa ce am stat la caldurica si am mancat parca nu imi vine sa ies din casa, dar la Anca incap mai multi.

Cum fac?
Pai tre sa ma contactezi, da, trebuie sa treci peste presupuneri despre "a contacta pe cineva necunoscut ( kind of necunoscut) de pe net" si sa o faci si gata. Si vezi dupa aia. Te invitam sa spargi frica asta de oameni, de comunitate ne-virtuala, de deschidere si vulnerabilitate. Noi am facut-o deja si ne asteptam ca si tu sa o faci.
Uite contactul 0728/192.137 sau 0744/750.317 sau danbabu@gmail.com

VINO!

Proverbe: "Frica de oameni este o cursa, dar cine se increde in Domnul n-are de ce sa se teama"

A sosit un avion...

A sosit un avion. Toti oamenii si-au asteptat bagajul, l-au luat si au plecat. Unu a ramas in spate fara bagaj. Bagajul lui nu era.
S-a enervat omul … si a inceput sa faca scandal. Vorbea tare, dadea din maini, acuza pe cineva fictiv… ca i-ar fi pierdut lui bagajul, si cum ca doar in Romania, tara noastra infecta, se poate intampla asa ceva. De fapt… peste tot totul merge relativ in ordine, dar in Romania treaba se impute “by default”.

A iesit omul nostru suparat foc si a inceput sa bata tare ( “sa se auda”) in plasticul de la ghiseu. Nimic. Dupa 3 secunde iar … poc, poc, poc- omu era nervos, ce mai. La 2 noaptea esti fragil.

Iese tipa de la ghiseu, cu inca 2 gealati si se rasteste la om, il intreaba de ce bata asa de tare…. Omul nostru, suparat … “VREAU BAGAJUL” striga, aproape cu lacrimi in ochi! ”DE CE MI-ATI PIERDUT BAGAJUL” .... se intreba el retoric.
Nu stiu daca stia sau nu in acele momente stia sau nu ca tipa din Bucuresti nu a atins bagajul lui, dar el, prost, trist, suparat si manios continua… ca sa faca ce stiu, numa lui sa ii scoata bagaju din pamant!

S-a calmat apoi omul. Cred ca a realizat ca o sa plece din aeroport fara bagaj, fara haine. A venit cu iar acum pleaca fara. Trist, dar adevarat.

Este foarte foarte greu sa lasi un geamantan de haine. Te gandesti « da cu ce ma imbrac » sau « ce mananc »… iti dai seama in momente din astea cat de dependent esti de Dumnezeu si cat de haine… si daca esti sincer (unii dintre noi) iti dai seama ca daca ai fii dependent de Dumnezeu practic o pierdere din asta nu te-ar afecta.

Iti dai seama in momente din astea, in care pierzi LUCRURI valoroase totusi cat de importante sunt. Daca murea cineva din familia ta cred ca cea mai mica problema ar fi fost bagajul. Sau daca pierdeai portofelul (gol) sau plin… uitai sa te gandesti cu mar fi fost sa iti pierzi bagajul…
Matei 6:33 ne spune sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si sa nu ne ingrijoram. La fel si Luca 12.

Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim ca omul acesta, in acel moment, ci sa il cautam mai intai pe Dumnezeu si sa lasam celelelalte lucruri in voia lor, sa depindem de El si mai putin de noi sau de ce avem (rucsac +haine).

Ce am face daca...

O trecut si sambata... iar in urma vizionarii filmului "Saints and Soldiers" s-a nascut intrebarea : Mi-as da viata pentru camaradul meu? Si chiar daca intrebarea pare simplista, poate chiar naiva, nu este. Este, dimpotriva, o intrebare grea, complexa si raspunsul la ea poate diferi din teorie in practica.

Nu stiu. As putea spune acum ca da. Dar "acum" este irelevant din cauza ca stau relaxat pe scaunul de la birou la caldura si ascult muzica. Relevant este "atunci" - un caz ipotetic cand nu voi mai putea decide eu cum stau si ce fac, pentru ca ar urma sa mor - iar cineva sa ma omoare, sa imi ia viata, fara drept. De fapt mai mult - in schimbul vietii mele luate, altcineva sa traiasca.
Poate ma blochez si murim amandoi... poate pana stau sa ma gandesc se termina totul...

Si nu ar fi culmea culmilor ca cel, in locul caruia eu mor sa creada ca i se cuvine o viata de om, sau sa nu zica macar "mersi". Sau poate ar aprecia enorm faptul ca el poate trai... Nu stiu.
Sunt doar ipoteze.

Dar de ce, din ce motiv ar face cineva asa ceva pentru un altul, in mod voluntar? Nu pot gasi alt raspuns decat "din dragoste". Si stau sa ma gandesc ce dragoste trebuie sa fie aceea... care te determina sa renunti la orice, la tot - nu ca ai avea prea mult - dar renunti la viata ta, pentru altcineva.

Ultimele 2 filme cam despre asta erau - renuntare
John Q - renunta la viata lui pentru cea a fiului lui. Este dispus la lucrul acesta.
Saints and Soldiers - soldatul renunta la viata lui pentru cea a camarazilor lui.

Isus zicea ca El este Pastorul cel bun in Evanghelia dupa Ioan cap 10. Pastorul cel bun isi da viata pentru oile sale. Nimeni nu mi-o ia cu sila - zice Isus - ci o dau Eu de la Mine.

Noi suntem dispusi sa renuntam la ceva, nu neaparat la viata ( dar poate si asta) pentru altii? Cum stam cu mandria?

D

John Q

John Q (www.imdb.com) este un film cu adevarat emotionant. L-am vazut de 3 ori si il recomand. Este unul dintre putinele filme americane care transmite mai mult decat valori materiale.
Nu stiu daca sa povestesc mai mult sau sa va las sa il vedeti.

Oricum intrebarea mea este: pana unde merge dragostea, care este limita ei?

Imi pare cam rau ca nu am mai stat dupa film, cu toate cam am fost vre-o 12 persoane, sa discutam. Asta speram sa schimbam data viitoare.

UPDATE: What the future holds (ce tine viitorul :)
Sambata asta vrem sa vedem "Saints and Soldiers"
Peste 2 sau 3 sambete vrem sa vedem "Moartea unui comis voiajor"

Muvi TAIM ;)

Este timpul pentru film.

Locatia? intra pe www.bucuresti.com si da search "Siminocului" - prin zona MOL VITAN.
Cine? mai multi tineri
Cand? SAMBATA seara la ora 6:00 incepe
Ce? vedem "Saints and Soldiers" sau "John Q" cu Denzel Washington si apoi discutam
De ce? Have good time/ sa ne cunoastem mai bine/ sa discutam
Ce sa aduc? Adu-ti capul
Daca ma incurc si nu stiu cum sa ajung? - suna-ma 0728/192.137 sau 0744/750.317


Pentru informatii vedeti si voi www.imdb.com search "Saints and Soldiers" si "JohnQ" fara ghilimele :))

Comoara $$

Am citit de dimineata ceva tare interesant:
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.

Ce am face daca am castiga fie ca am cautat sa castigam, fie ca nu, o comoara, dar nu dinaceea de pirati... ci un castig la loto...am renunta la restul?

Am stat si m-am gandit la prima chestie cu comoara ascunsa in tarina si incercam sa imi imaginez cu ar fi sa mi se intample mie...

(Poveste imaginara)
Sunt angajat cu ziua pe o plantatie in comuna Jilava, vis-a-vis de penitenciar langa groapa cu gunoi si muncesc vara si e cald si pute. Am strans si eu pana acum in viata asta.... o Dacie, o caruta, un cal... si cum sap eu de zor deodata dau peste ceva tare. Ma uit mai atent si imi dau seama ca e o cutie.
Curios dezgrop mai mult si imi dau seama, dupa cum suna, ca e plina... Ma uit in jur... doar gunoaie si zidul penitenciarului. Nimeni. O deschid. Aur. O inchid si astup locul. Arunc lopata si alerg acasa. Iau dacia, calul, caruta hainele, periuta de dinti... si TOT ce am si merg in talcioc si le vand... si cumpar terenul cu comoara.
(sfarsit)

Interesant de gandit.

Aaaa... si inca ceva. O intrebare. Ce aveti voi cel mai de pret?
Nu aveti voie sa ziceti "viata" - pentru ca de ex in Africa, la sf. lui NOV 2007 viata nu are valoare si nu este pretuita. Asteptara de viata in Africa in general e 45 de ani. Sau desigur - puteti spune.

Aseara

Acum 2 dati ne-am intalnit si am jucat niste "board games" - am jucat de fapt doar unul fain, da am uitat cum ii zice.

Ne-am intalnit si aseara. A fost fain... am bagat in noi floricele bune, apoi floricele un pic arse, apoi din nou floricele bune cu branza.

Am vorbit despre scopuri... ce scopuri avem in viata. Practic de ce existam noi pe pamantul asta? Sigur exista un scop general, dar cum ramane cu cel particular?

Pe bune ca nu stiu ce sa scriu. Ziceti si voi ceva.

D

Ajutor! Sunt un ticalos!

Ajutor!!!! Sunt un ticalos!!- sau poate ca nu
Eram pe strada azi si mergeam ganditor drept. La un moment dat observ in fata mea, dar destul de departe o doamna in varsta, destul de in varsta mica de statura, cocosata cu picioarele in V, cu un baston lung in mana dreapta si cu o plasa in mana stanga. Mergea incet. Eu, venind din fata ei mergem mai repede, dar nu foarte, gandul zburdandu-mi la una, alta, si neavand timp sa ma concentrez pe viteza cu care merg.
Ma gandeam: "daca i-as propune sa o ajut sa care plasa cu de mancare", pe care, am putut sa o observ mai bine pe masura ce ma apropiam de dansa. Plasa parea grea iar doamna chiar folosea bastonul maro deschis pentru echilibru.

Am trecut pe langa ea si cred ca am incetinit un pic. Am inceput sa imi adun toate gandurile din alte directii si sa ma concentreze pe un singur punct - CE SA FAC ACUM. Sa o ajut??? Dar deja a trecut.
Dar daca m-am gandit sa o ajut si nu am ajutat-o, ci am stat sa ma gandesc ca un tolomac? Nici asa nu e bine. Pe masura ce eu ma gandeam o vedeam cum se indeparteaza cu bastonul, picioarele in V si balonul spalacit de pe dansa si mai stiam ca daca nu decid ceva timpul va decide pentru mine- si va decide sa plec si sa nu o ajut.

Am decis sa merg spre ea, dupa ce am lasat-o sa se indeparteze cam 25 m de mine. In tot acest timp eu m-am oprit si ma uitam dupa ea, atent totusi ca oamenii din jur sa nu intre la banuieli - ca de ce ma uit eu dupa o doamna la o varsta respectabila. In fine ...am pornit... pe drumul spre dansa alte ganduri.... ca nu o sa vrea sa o ajut, ca o sa tipe la mine ca de ce ma dau la ea, ca o sa dea cu poseta in mine, iar pe masura ce ma apropiam si mai mult cu pasi repezi ca sa o ajung din urma si observand bastonul maro deschis din nou - ma vedeam lovit voiniceste peste spate si peste cap.

"Buna ziua, nu va suparati... imi dati voie sa va ajut la bagaje" - am spus eu odata ce am ajuns-o din urma. Dansa - mirata, ridicand capul spre mine, a facut un pas in spate.
" Nu, nu e nevoie..." - dar cu o oarecare sovaire si cu mana cu cumparaturi un pic tremurand -" stau chiar la blocul acela....in fata" (blocul care? ma intrebam eu- ca era doar unu mai departe)

Si daca ati citit pana aici nu o sa va vina sa credeti: trece un tip prin spatele meu si zice
" Pe cine vrei sa ajuti tu, ma, vrei sa ii furi apartamentul"
Eu - bulversat, doamna - bulversata mi-a repetat ca nu e nevoie... tipul acela... in mers din nou" Pe cine ajuti tu ... furi de la oameni"

Povestea a continuat dar bottom line este ca mi s-a intamplat sa vreau sa fac ceva bun si sa vina tipul asta sa o sperie pe doamna. Am dat buna ziua si am plecat.

Deci ce vreau sa spun?
Traim intr-o lume nebuna... unde sa ajuti este ciudat si hoteste, pe cand sa nu ajuti a devenit normal. Slava Domnului ca exista absoluturi in viata noastra, pentru ca altfel ai putea ucide un om pentru ca te-a salutat.

Numai bine

In ce ma incred?

E dimineata si tre sa plec la client. Tre sa terc pe la banca si pe la birou. Si e deja 7. Mai trebuia sa lucrez ceva, da am adormit aseara.
Oricum am fost aseara la o intalnire cu un tip, Dominique Fessler il cheama... si ne-a povestit de viata lui. Elvetian tipu, a terminat Dreptul si s-a angajat intr-o comanie farmaceutica. La 33 de ani conducea o companie afilata grupului in Australia. Calatorea des...
Apoi s-a mutat la alta companie americana si avea masini sport, 4 vile, limuzina cu sofer, zbura cu avioanele companiei... cam asta e viata de CEO la americani.

Ne-a povestit despre lucrurile in care merita sa te increzi (trust), chestiile, in care merita sa ai incredere ca un om care a avut (are) tot ce am vazut noi prin reviste. Desigur... noi lucram pe la o firma, alta... avem un sef... si tot asa... si ajungem la CEO pe Romania apoi pe zona si apoi pe continent si apoi Mondial. CEO unei companii mondiale.... sa ai tot ce vrei. TOT.

Dominique imi povestea cum oamenii din astia au foarte mare putere, dar sunt goi. Lucrurile pe care le au devin "stuff". Devin scortosi si pe masura ce isi dau seama ca imbatranesc devin si mai arizi.

Deci provocarea noastra pentru dicsutii data viitoare este increderea.
In ce iti pui increderea/ ince te increzi, ce crezi ca iti va aduce bunastare, fericire, alea alea... ce vrei tu? Si iti spunem si noi.

Invitam, deci, toti blogerii sa participe la o discutie ne-virtuala cu noi luni de la ora 7, 7 jumate ( cum e la romani....care cum poate) la Corneliu Coposu. Contact gasiti mai jos. N VDM ACL.

I.E.R.T.A.R.E.

Iertarea... o tema mare. Cateva randuri despre aceasta. Dar nu de la mine, ci de la...
http://cristianlucaci.wordpress.com/2007/10/21/mi-e-frica-de-blogcuit/
Inca nu am blog. Dar scriu pe aici una alta... imi cer depe acum iertare pentru cand voi da cu bata in balta si voi improsca de noroi pe cativa. D

E.X.I.S.T.E.N.C.E.

E.X.I.S.T.E.N.C.E. ( Intamplare sau planificare)

Finit sau infinit? Uman sau divin?Constiinta morala sau constiinta animala?IT, finante sau marketing?

Descartes spunea ca daca finitul nu are un punct de referinta infinit, atunci acesta este lipsit de sens si fara valoare. (Parafrazat)

In ceea ce urmeaza vreau sa popun atentiei voastre o controversa mai degraba: anume daca existenta noastra este pura intamplare sau nu. Si a doua intrebare care se naste din asta este: cum stim ca stim?

Iata cateva nume reprezentative pentru arta, niste oameni remarcabili, care au concretizat ideea ca totul este aleator si fara noima in arta postmoderna:

1. John Cage a murit in 1992 si s-a nascut in 1912. El propune o arta nascuta din ( conceptia lui despre viata) aleatoriu si nedeterminare.


2. Jackson Pollock, tot 1912 da nu stiu cand a murit. Apropos ... 1912 s-a scufundat Titanicu'

Eu am citit despre ei in cartea lui Francis Schaeffer la pag 96... pentru cei care sunt curiosi...

So ... this is the topic for MONDAY!!!!

RASPUNSURI - comments

No se pare ca postul cu termodinamica nu prea v-a pasionat ca si pe mine. Ideea era buna, da nu am apucat sa o scriu pe toata... o mai am insa in cap.

Am muncit mult saptamana trecuta. Nu e bine.

Dar revenind la ce au scris diversi oameni...(printre anonimi si Ana si Mali >> see comments la I.D.E.N.T.I.T.Y.)
Pot spune ca mi-a placut ce ati scris. Trebuie sa recunosc ( si sa recunoastem) ca este foarte mult de discutat. De aceea o intrevedere face 2 face e mai potrivita decat comments.

1. Despre identitate. Cred ca identitatea noastra ne defineste - asa cum suntem doar noi, nimeni altcineva. Se bazeaza pe experiente din copilaria primordiala (pana la 3 ani), dupa aia, pe caracterul nostu, pe alti oameni, pe locuri, sunete, mirosuri.. amintitiri si tot felul de alte chestii FINITE. Pe de alta parte daca se bazeaza pe Dumnezeu asta inseamna ca este o identitate comuna cu altii, a caror identitate se bazeaza pe Dumnezeu.

"Dumnezeu" ca semantica comuna pentru discutii- inseamna Dumnezeul prezentat in Biblie. Vreau nu il confundam pe Dumnezeu cu dumnezeul creat de noi si care este cum vrem noi sa fie. Nici nu vreau sa il confundam cu religie sau cu biserica sau mai stiu ce altceva. Dumnezeu este o persoana ( nu om), dar persoana, are un caracter, are vointa.... asa spune Biblia despre El.

2. Pentru Ana : Ana a scris intr-un comentariu la "Identity" ca Dumnezeu nu ar fi distant. Dumnezeu este distant. Dumnezeu este sfant iar noi nu suntem. Asta creeaza o distanta infinita intre El si noi. El nu se schimba niciodata. Sigur, Ana, orcui ii place sa se simta special, cat despre "etern"... despre asta mai putem vorbi. Ce e drept este ca identitatea ta poate fi aceeasi cu a mea. Si pot sa iti zic si cum. Cand ai timp ( si cand am si eu probabil) putem discuta despre asta. Sper ca nu iti e frica.

3. Pentru "studenta de mai sus de mali": Imi place ce ai scris. Ai scris ceva de cultura, de BINE si de credinta. Daca Dumnezeu ar fi relativ cred ca ai avea dreptate in ce ai scris, dar Dumnezeu este absolut. Din nou... nu vreau sa vorbesc nici de cultura, nici de religie.. sau altele. Credinta trebuie sa aiba un obiect. Credinta in credinta nu este credinta, este mai degraba un mix de .... de toate. Dumnezeu cel Atotputernic nu este un mos ca vai de el.... si i se distruge Biblia si El nu poate face nimic.
Imi place ce ai scris la inchieiere: "Inainte de a pleca, mai tin sa va spun un lucru...eu cred in Dumnezeu si cred ca orice fel de credinta in BINE ne face mai buni. Dar in acelasi timp trebuie sa ne folosim rationamentul si sa nu ne lasam manipulati." - Ai vorbit despre BINE si RAU. Hai sa definim binele si raul... nu putem decat daca avem un punct de referinta comun. Daca ne folosim rationamentul nostru extrem de limitat ( mai ales al meu ...) ajungem la concluzia ca eu cred ca BINE = sa impingi o baba pe strada, iar tu zici poate BINE = sa ajuti baba sa treaca strada. Si nu ajungem la un punct comun. Nu prea putem folosi rationamentul sa definim absolutul...

Wai... e asa de mult de spus... nu stiu daca am exprimat ce am vrut sa spun...

Imi cer iertare daca nu am inteles anumite aspecte din ce ati scris voi. Discutiile verbale sunt cele mai bune pana la urma. Noi ne intalnim luni. Adresa mea de mail e mai jos. Daca aveti chef de discutii please feel free to contact me, vorba geto-dacilor.

Cine suntem noi???

Acest "discussionX" s-a nascut duminica trecuta, parca, pentru ca topicul "discussion" nu era available.

Sper deosebire de alte idei, aceasta are si o forma fizica. Adica exista un grup de discutii la mine akas. Vrem sa ne intalnim si sa discutam, sa expunem si sa ascultam ce spun altii. Vrem sa vorbim despre cum suntem si vrem sa ascultam pe altii despre cum sunt ei, in ce cred, ce principii au. Desigur ca nu vrem sa ramana vorbarie goala, vrem sa si aplicam unele lucruri.... ce pompos suna.
Oricum poza nu se portiveste, da o las...

• Noi ( si prin noi inteleg - cei care s-au gandit la grupul asta, si cei ce au participat marti-a trecuta) suntem
  Dan - eu. Lucrez cu chestii financiare si consultanta la o multinationala... numarul 1 din lume!! ( ca tot restu)
• Radu- Lucreaza. Radu e un fel de programator. Un baiat fain. Pacat ca se joaca prea mult la calculator. Anca - Lucraza si ea. A lucrat la un post de radio cu emisiuni, iar acum la o multinationala tare in parcare.
• Camelia - a lucrat, o sa mai lucreze. Intre timp e la facultate la filosofie.
• Liviu - Lucreaza. Mare bancher. mare, mare de tot.

Ce am discutat? ( ce ciudat ca mi-am notat intr-adevar....)

1. Despre valori - ce valori avem, de unde, cine a inventat valoarea (nu, nu e titlu de manea)?
2. Delicatese culinare si omorarea lor
3. Singuratate
4. Semnificatie si identitate - ce ne da semnificatie vietii? Exista un absolut sau suntem doar relativi?
5. munca munca si iar munca

Subiecte pentru data viitoare

1. Eternitate - exista, nu exista. Daca da unde, daca nu, de ce???
2. Principii - ce sunt, le aplicam, nu le aplicam... DE ce?
3. Postmodernism, modernism si premodernism
4. Altele ( de fapt la prima intalnire in loc de discutii am jucat un board game: "Settlers of Catan". Bun...)

As recomanda o carte foarte buna pentru doritori: Francis Schaffer: Trilogia

Aici se pot scrie teme de discutii urmatoare

No, deci aci puteti scrie ce va taie capu. Nu, nu chiar ce va taie capul, da o tema, pe care o doriti a fi discutata.
Ce sa va zic. Scrieti orice... oricand. Preferabil noaptea ca atnci e omu mai creativ si... mai sincer.

Dan Babu

P.S. Avem un comentariu. Cine e? Cine esti comentatorule? Cum te cheama si ce faci? Ce simti si ce ai pe inima? Ce dureri, ce bucurii?

Noua ne pasa. Pe bune.

I.D.E.N.T.I.T.Y. - so... who am I?

Identitate?
Identitatea noastra este o problema in ziua de azi. Nu mai stim cine suntem. Suntem ce ceilalti cred despre noi, sau - mai rau, ceea ce noi credem ca ceilalti cred despre noi.
Munca? - ce zici de articolu de mai jos? Mai... munca ne marcheaza viata... mai mult de 8 ore pe zi. Muncim, muncim... si apoi murim.

Un crestin ar raspunde "identitatea mea este Hristos"... dar oare pana la urma asa este?

What to work for? What to live for?

RO Pentru ce muncesc, pentru ce lucrez?

Cine suntem si cine (ce) ne defineste. Nu doar ca oameni, ci ca persoane?
Un raspuns este, cu toate ca nu ne place sa il acceptam, dar asa este: MUNCA.
"Buna ziua, sunt XYZ XXL, director de... coordonator de... manager de...responsabil de... ". Cred ca toate acstea sunt o gramada de cuvinte, care ne "gadila", ne plac, pentru ca ne dau valoare in ochii altora.
Cum ar fi sa te prezinti ( indiferent de ce functie ai) ca ceea ce esti intr-o corporatie (95% dintre noi): ANGAJAT. Dar vai, ce urat suna. "Sunt XYZ xxs, Angajat". Aproape ca este o insulta!

Muncesc.
Credeti ca este adevarat:
"Muncesti la inceput ca sa ai dupa aia", tragi tare primii 3-4 ani, sa ajungi [manager] iar apoi te relaxezi. Eu cred mai degraba ca daca incepi sa lucrezi mult te vei obisnui cu viata asta si nu te vei mai putea lasa.

Sa va explic: Muncesti intens (14-15 ore pe zi... ca doar tre sa fii mai bun decat ceilalti, sa ii intreci...) un an. Apoi constati ca ti-ai pierdut nici tu nu stii cum cam 70% dintre prieteni. Ramai cu munca si cu inca 30%.
Mai muncesti un an si apoi mai ramai cu 15% dintre prieteni. Si munca.
Mai muncesti un an si apoi nu mai ai prieteni, mai ai colegi si clienti - de fapt singurii oameni cu care mai interactionezi. Si munca.
"Din lipsa de altceva" munca devina mama ta, tatal tau, dumnezeul tau. Muncesti ca sa prosperi si mai mult, sa primesti reconoastere de care ai nevoie, si muncesti ca sa uiti de probleme.
Am incercat si eu asta odata si pot spune ca pentru firma este foarte foarte benefic. 3 saptamani cu dormit pe la birou... ca pentru 3 ore de somn... nu merita sa merg pana acasa....

CE PARERE ai DESPRE ASTA?
Te recunosti?

Partea nasoala este ca initial vroiai sa muncesti ca sa traiesti iar acum ajungi sa traiesti ca sa muncesti. Este deosebit de trist.

Traim in postmodernism si asta ne ocupa tot timpul. Sau nu? Depinde!


Il intreb pe un coleg: bai... da tu nu pleci acasa??? El de colo: da acasa ce sa fac???